1. [MDA2] knock-out[1] sn vz cnocaut
2. [DN] KNOCK-OUT s.n. v. cnocaut.
3. [DEX '09] KNOCKOUT, knockouturi, s. n. Stare a unui boxer care, în urma unei lovituri regulamentare, nu se poate ridica de pe ring timp de peste zece secunde; victorie obținută astfel. [Pr.: cnocaut, nocaut. – Scris și: cnocaut. – Abr.: k.o.] – Din fr., engl. knock-out.
4. [MDA2] cnocaut sf [At: DEX2 / V: knock-out, K. O. / Pl: ~uri / E: eg knock-out] 1 Scoatere din luptă a unui boxer care, în urma loviturilor primite, nu poate relua lupta în zece secunde. 2 (Îe) A face knock-out (sau K. O) A lăsa pe cineva fără simțire în urma unei lovituri. 3 (Fig; îae) A lăsa pe cineva fără replică.
5. [DEX '98] CNOCAUT, cnocauturi, s. n. Scoaterea din luptă a boxerului care, în urma unei lovituri primite din partea adversarului, nu poate relua lupta în decurs de zece secunde. [Prescurtat: k.o.] – Din fr., engl. knock-out.
6. [DLRM] CNOCAUT, cnocauturi, s. n. (La box) Trînțirea jucătorului la podea, scoaterea din luptă a jucătorului. [Pr. -caut] – Fr. knock-out (<engl.).
7. [DN] CNOCAUT s.n. Scoaterea din luptă, la box, a adversarului, care este declarat învins dacă nu se ridică de pe podea pînă ce arbitrul numără pînă la zece; (p. ext.) competiție în care învinsul este eliminat imediat. ◊ A face (pe cineva) cnocaut = a învinge pe cineva, a-l scoate din luptă, a cnocauta. [Pron. noc-aut, scris și knock-out, abrev. k.o., pl. -turi. / < engl., fr. knock-out].
8. [MDN '00] CNOCAUT [NOC-AUT] abr. k. o. / s. n. scoaterea din luptă, la box, a adversarului, declarat învins dacă, doborât la podea, nu poate relua lupta în decurs de zece secunde. (< fr., engl. knock-out)
9. [DOOM 3] !knockout (engl.) [pron. nokaŭt] (desp. kno-ckout/knock-out) s. n., pl. knockouturi; abr. KO
10. [DOOM 2] knockout (angl.) [pron. cnocaut / nocaut] (kno-ckout / knock-out) s. n., pl. knockouturi; abr. k.o.
11. [MDO] cnocaut (prescurtat: k.o.)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL