1. [MDA2] kinetoscop sn [At: DN3 / Pl: ~oape / E: ger Kinetoskop] Aparat cu ajutorul căruia se poate reconstitui o mișcare, privind printr-o lupă imagini fotografice care se succedă repede.
2. [DN] KINETOSCOP s.n. Aparat cu ajutorul căruia se poate reconstitui o mișcare, privind printr-o lupă imagini fotografice care se succedă repede. [< germ. Kinetoskop, cf. gr. kinetos – mobil, skopein – a privi].
3. [MDN '00] KINETOSCOP, kinetoscoape, s. n. Aparat cu care se poate reconstitui o mișcare, privind printr-o lupă imagini fotografice care se succedă repede. (< germ. Kinetoskop)
4. [Scriban] *cinetoscóp n., pl. oape (cineto- ca în cinetic și scop ca în telescop). Fiz. Un aparat optic inventat de Edison. Se compune dintr’o văcălie de cĭur care are niște deschizăturĭ pin care se văd niște imaginĭ făcute în interioru văcăliiĭ. Cînd se învîrtește, produce impresiunea cinematografuluĭ. Se numește și fenacistiscop. V. cinematograf.
5. [DETS] CHINETO- (CINETO-, KINETO-) „mișcare, mobilitate”. ◊ gr. kinetos „mobil, mișcător” > fr. kinéto- și cinéto-, germ. kineto-, engl. id., it. chineto- > rom. chineto-, cineto- și kineto-. □ ~cor (cinetocor, kinetocor) (v. -cor), s. n., centromer*; ~nemă (cinetonemă) (v. -nemă), s. f., loc de inserție a filamentelor fusului cromozomial; ~plasmă (v. -plasmă), s. f., corpuscul cromofil din celulele nervoase; ~plaste (cinetoplaste, kinetoplaste) (v. -plast), s. n. pl., corpusculi sateliți formați la baza flagelilor, care se divid concomitent cu chinetozomii; ~scop (kinetoscop) (v. -scop), s. n., aparat cu ajutorul căruia se poate reconstitui o mișcare; ~terapie (kinetoterapie) (v. -terapie), s. f., chineziterapie*; ~zom (cinetozom, kinetozom) (v. -zom), s. m., 1. Corp granular, situat la baza unui flagel sau cil. 2. Particulă citoplasmatică autoduplicantă, cu rol important în morfogeneza ciliatelor.[1]
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL