[DTM] kekragarii (kekragare) (< gr. τὰ χεχραγάρία, de la vb. χράζω, „a striga, a cere cu glas tare”), cei 4 psalmi* (140, 141, 129 și 116) care se cântă la vecernie* și încep cu cuvintele „Doamne, strigat-am” (Kύριε ἐχέχραξα, ps. 140, 1). Se cântă după catismă [v. anavatmi (1)] pe cele opt ehuri* și sunt urmate de stihuri* cântate sau citite mai repejor, apoi de 4 până la 10 stihuri*. În notația (IV) muzicală, se găsesc în anastasimatar*. Sun scrise într-un stil* mai larg sau mai scurt (χεχραγάρία ἀργὰ sau χεχραγάρία σύντομα). În mss. muzicale bis. mai întâlnim: χεχραγάρία ἐχχλησιαστιχὰ („kekragare bisericești”), χεχραγάρία ἀγιορειτιχὰ („kekragare aghioritice” sau de la Sf. Munte). V.: vecernier, catavasier (1); horologion.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL