1. [DTM] qanûn, instrument vechi în lumea arabă [ce provine, probabil, din canonul (1) grecesc]. Are cutia de rezonanță* plată, în formă de trapez, pe care sunt întinse cele 72 de coarde, câte 3 pentru fiecare sunet. Se cântă prin ciupire cu degetul arătător, care poartă un degetar având fixat la vârf un solz de pește cu care se pun în vibrație corzile. V. kanun. Sin.: canun, kanon; monocord.
2. [DTM] kanûn v. qanun.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL