1. [DTM] chalumeau (cuv. fr. [ʃalymo]; < lat. calamus „trestie”; gr. ϰάλαμος; it. scialumò) 1. Instrument primitiv de suflat cu ancie* simplă. Tubul de formă cilindrică avea o extindere sonoră redusă (între fa1 și la2). Este considerat strămoșul clarinetelor*. 2. Registru* de orgă (germ. Schalmei; it. Scialumò sau Piffero; engl. Shawm) din clasa regalului*, de 16, 8 sau 4 picioare. Primul exemplu cunoscut de c.: orga bis. Frauenkirche, Nürnberg (Conrad Rothenburger, c. 1463).
2. [DTM] kalamos v. chalumeau.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL