1. [DEX '09] JUXTAPUS, -Ă, juxtapuși, -se, adj. Pus alături unul de altul; alăturat. ♦ (Gram.) Legat prin juxtapunere; paratactic. – V. juxtapune.
2. [MDA2] juxtapus, ~ă a [At: DA / Pl: ~uși, ~e / E: juxtapune] 1 Alăturat. 2 (Grm) Legat prin juxtapunere (2) Si: paratactic.
3. [CADE] *JUXTAPUS adj. p. JUXTAPUNE Pus unul lîngă altul, alăturat.
4. [DLRLC] JUXTAPUS, -Ă, juxtapuși, -se, adj. Pus alături, unul lîngă altul; alăturat. ♦ (Gram.) Legat prin juxtapunere. Propoziții juxtapuse. Cuvinte juxtapuse.
5. [Șăineanu, ed. VI] juxtapus a. alăturat, pus unul lângă altul: nume juxtapuse.
6. [Scriban] * juxtapús, -ă adj. (lat. juxtapositus). Alăturat, pus lîngă altu. Cuvinte juxtapuse, unite printr’un acord sintactic fără elipsă, ca: unt-de-lemn.
7. [DEX '09] JUXTAPUNE, juxtapun, vb. III. Tranz. A pune mai multe obiecte alături, unul lângă altul; a alătura. ♦ Refl. și tranz. (Gram.) A (se) îmbina prin juxtapunere. – Din fr. juxtaposer (după pune).
8. [MDA2] juxtapune [At: DA / Pzi: juxtapun / E: lat juxta + pune (după fr juxtaposition)] 1 vt A alătura mai multe obiecte. 2-3 vtr (Grm) A (se) îmbina prin juxtapunere (2).
9. [CADE] *JUXTAPUNE (-pun) vb. tr. A pune unul lîngă altul, a alătura [fr. juxtaposer, refăcut după pune].
10. [DEX '98] JUXTAPUNE, juxtapun, vb. III. Tranz. A pune mai multe obiecte alături, unul lângă altul; a alătura. ◊ Refl. și tranz. (Gram.) A (se) îmbina prin juxtapunere. – Din fr. juxtaposer (după pune).
11. [DLRLC] JUXTAPUNE, juxtapun, vb. III. Tranz. A pune ceva alături, unul lîngă altul; a alătura.
12. [DN] JUXTAPUNE vb. III. tr. A alătura. [P.i. juxtapun. / după fr. juxtaposer].
13. [MDN '00] JUXTAPUNE vb. tr. a pune alături; a alătura. (după fr. juxtaposer)
14. [Șăineanu, ed. VI] juxtapune v. 1. a (se) pune una lângă alta; 2. Fiz. se zice de moleculele cari se alătură succesiv de altele, deja reunite într’o masă sensibilă.
15. [Scriban] * juxtapún, -pús, a -púne v. tr. (compus d. lat. juxta, și pónere, a pune). Alătur, pun unu lângă altu: a juxtapune terminiĭ uneĭ seriĭ. V. refl. Mineralele cresc pin agregarea moleculelor care se juxtapun.
16. [DOOM 3] juxtapune (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. juxtapun, 2 sg. juxtapui, 3 sg. juxtapune, perf. s. 1 sg. juxtapusei, 1 pl. juxtapuserăm, m.m.c.p. 1 pl. juxtapuseserăm; conj. prez. 1 sg. să juxtapun, 3 să juxtapună; ger. juxtapunând; part. juxtapus
17. [DOOM 2] juxtapune (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. juxtapun, 2 sg. juxtapui, 1 pl. juxtapunem; conj. prez. 3 să juxtapună; ger. juxtapunând; part. juxtapus
18. [IVO-III] juxtapun, -pună 3 conj.
19. [DTL] JUXTAPUS, -Ă adj. (< juxtapune, după fr. juxtaposer): în sintagmele principală juxtapusă și regentă juxtapusă (v.).
20. [DGS] juxtapus, -ă adj. 1 (despre obiecte) alăturat. Radiografiile juxtapuse sunt comparate. 2 (gram.; despre raporturi sintactice, fraze, propoziții, părți de propoziții, texte etc.) paratactic. Fraza juxtapusă este o caracteristică a limbajului familiar și popular.
21. [DGS] juxtapune vb. III. tr. (compl. indică obiecte) a alătura. A juxtapus radiografiile pe masă pentru a le compara.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL