1. [DEX '09] JUXTAPUNE, juxtapun, vb. III. Tranz. A pune mai multe obiecte alături, unul lângă altul; a alătura. ♦ Refl. și tranz. (Gram.) A (se) îmbina prin juxtapunere. – Din fr. juxtaposer (după pune).
2. [MDA2] juxtapune [At: DA / Pzi: juxtapun / E: lat juxta + pune (după fr juxtaposition)] 1 vt A alătura mai multe obiecte. 2-3 vtr (Grm) A (se) îmbina prin juxtapunere (2).
3. [CADE] *JUXTAPUNE (-pun) vb. tr. A pune unul lîngă altul, a alătura [fr. juxtaposer, refăcut după pune].
4. [DEX '98] JUXTAPUNE, juxtapun, vb. III. Tranz. A pune mai multe obiecte alături, unul lângă altul; a alătura. ◊ Refl. și tranz. (Gram.) A (se) îmbina prin juxtapunere. – Din fr. juxtaposer (după pune).
5. [DLRLC] JUXTAPUNE, juxtapun, vb. III. Tranz. A pune ceva alături, unul lîngă altul; a alătura.
6. [DN] JUXTAPUNE vb. III. tr. A alătura. [P.i. juxtapun. / după fr. juxtaposer].
7. [MDN '00] JUXTAPUNE vb. tr. a pune alături; a alătura. (după fr. juxtaposer)
8. [Șăineanu, ed. VI] juxtapune v. 1. a (se) pune una lângă alta; 2. Fiz. se zice de moleculele cari se alătură succesiv de altele, deja reunite într’o masă sensibilă.
9. [CADE] *JUXTAPUS adj. p. JUXTAPUNE Pus unul lîngă altul, alăturat.
10. [Scriban] * juxtapún, -pús, a -púne v. tr. (compus d. lat. juxta, și pónere, a pune). Alătur, pun unu lângă altu: a juxtapune terminiĭ uneĭ seriĭ. V. refl. Mineralele cresc pin agregarea moleculelor care se juxtapun.
11. [DOOM 3] juxtapune (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. juxtapun, 2 sg. juxtapui, 3 sg. juxtapune, perf. s. 1 sg. juxtapusei, 1 pl. juxtapuserăm, m.m.c.p. 1 pl. juxtapuseserăm; conj. prez. 1 sg. să juxtapun, 3 să juxtapună; ger. juxtapunând; part. juxtapus
12. [DOOM 2] juxtapune (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. juxtapun, 2 sg. juxtapui, 1 pl. juxtapunem; conj. prez. 3 să juxtapună; ger. juxtapunând; part. juxtapus
13. [IVO-III] juxtapun, -pună 3 conj.
14. [DGS] juxtapune vb. III. tr. (compl. indică obiecte) a alătura. A juxtapus radiografiile pe masă pentru a le compara.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL