1. [MDA2] juvaer sn vz giuvaer
2. [CADE] JUVAER... = GIUVAER...
3. [DLRLC] JUVAER s. n. v. giuvaer.
4. [Șăineanu, ed. VI] juvaer n. V. giuvaer: un juvaer de flăcău CR.
5. [DEX '09] GIUVAIER, giuvaiere, s. n. Obiect de podoabă făcut (cu artă) din metal prețios (și pietre scumpe); bijuterie. ♦ Fig. Obiect de mare valoare (artistică); persoană cu deosebite calități. [Pl. și: giuvaieruri. – Var.: juvaier s. n.] – Din tc. cevahir (pl. lui cevher).
6. [DEX '09] JUVAIER s. n. v. giuvaier.
7. [MDA2] giuvaier sn [At: NEGRUZZI, S. III, 421 / V: ju~ / Pl: ~e, ~uri / E: tc ğevahir] 1 Obiect de podoabă făcut (cu artă) din metal prețios (și pietre scumpe) Si: bijuterie. 2 (Fig) Obiect de mare valoare artistică. 3 (Fig) Persoană cu calități excepționale.
8. [CADE] GIUVAER (pl. -ere,-eruri) sn. GIUVAERICA (pl. -cale) sf. 1 Scula prețioasă (cercel, inel, brățară, etc.) de aur, argint, etc., împodobită cu pietre scumpe, bijuterie: să ne vindem ~urile, caii, nimicurile cari ne îmbătă (D.-ZAMF.) ¶ 2 Ⓕ Lucru de mare preț, persoană cu calități extraordinare: păcat că ți-a luat Dumnezeu un așa ~ de bărbat (ISP.) [tc. ğevahir].
9. [DEX '96] GIUVAIER, giuvaiere, s. n. Obiect de podoabă făcut (cu artă) din metal prețios (și pietre scumpe); bijuterie. ♦ Fig. Obiect de mare valoare (artistică); persoană cu deosebite calități. [Pl. și: giuvaieruri – Var.: juvaier s. n.] – Din tc. cevahir (pl. lui cevher).
10. [DLRLC] GIUVAER, giuvaere, s. n. Podoabă prețioasă lucrată din metal și pietre scumpe; bijuterie. Iubirea noastră cum a fost Nu știe nimeni pe de rost, Doar rare regăsiri în minte Ca giuvaere în morminte. BENIUC, V. 68. ◊ Fig. (Despre un lucru sau o persoană; uneori urmat de determinări introduse prin prep. «de») Fata ei era așezată, înțeleaptă și duioasă, un adevărat giuvaer de femeie. SLAVICI, O. II 79. Mă bate gîndurile să mai amînăm nunta. – Fie și așa. Nu mă împotrivesc. Eu însă te sfătuiesc să nu perzi din mînă un giuvaer ca acesta. ISPIRESCU, L. 291. – Pl. și: giuvaeruri (DUMITRIU, N. 108). – Variantă: juvaer, juvaeruri (EMINESCU, O. I 43, ALECSANDRI, T. 752), s. n.
11. [DLRM] GIUVAER, giuvaere, s. n. Bijuterie. [Pl. și: giuvaeruri. – Var.: juvaer s. n.] – Tc. cevahir (pl. lui cevher).
12. [Șăineanu, ed. VI] giuvaer n. 1. podoabă de pietre scumpe: dacă ai giuvaeruri, trebue să le arăți AL. 2. fig. comoară, sculă (și ironic): un giuvaer de ginere ca acesta ISP. [Turc. DJEVAHIR].
13. [Scriban] gĭuvaĭér n., pl. urĭ și e (turc. ğeavahir, d. ar. ğevahîr, pl. d. ğevher, gĭuvaĭer, gemă; ngr. tzovaéri, -íri, tzevaéri, alb. ğevahir, bg. sîrb. ğevaír. Cp. și cu sp. aljofar, d. ar. al-ğauhar, gĭuvaĭer). Bijuterie, ornament de metal prețios și geme purtat maĭ ales de femeĭ. Fig. (iron. orĭ serios). Om de valoare, om plin de calitățĭ: un gĭuvaĭer de om! – Și juvaĭer (Mold. nord). V. tefaric.
14. [Scriban] juvaĭér V. gĭuvaĭer.
15. [DOOM 3] giuvaier (desp. giu-) s. n., pl. giuvaiere
16. [DOOM 2] giuvaier (giu-) s. n., pl. giuvaiere
17. [MDO] giuvaer, pl. giuvaere
18. [IVO-III] giuvaer, -aere.
19. [DER] giuvaer (-re), s. n. – Bijuterie, podoabă. – Var. juvaer. Mr. giuvair, megl. giăvăier. Tc. cevahir „diamant” (Șeineanu, II, 190; Lokotsch 694), cf. ngr. τσοβαέρι, alb. ğevaher (Meyer 81), bg. dževair. – Der. giuvaerica, s. f. (bijuterie, podoabă), din ngr. τσοβαεριϰά, se folosește mai ales la pl.; giuvaiergiu, s. m. (bijutier), din tc. cevahirci.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL