1. [DEX '09] JURIU, jurii, s. n. 1. Comisie de specialiști desemnată pentru clasificarea și promovarea candidaților sau a concurenților și pentru decernarea unor premii la examene, competiții sportive etc. 2. (În unele state) Totalitatea juraților care intră în componența Curților cu juri. – Din fr. jury.
2. [MDA2] juriu sn [At: ODOBESCU, S. II, 109 / Pl: ~ii, (înv) ~ri / E: fr jury] 1 (În organizarea judecătorească a unor state) Totalitate a juraților care intră în componența curții cu juri. 2 Comisie de specialiști desemnată pentru clasificarea candidaților sau a concurenților și pentru decernarea premiilor la examene, competiții sportive, concursuri muzicale etc.
3. [CADE] *JURIU (pl. -rii) sn. 1 ⚖️ Cei doisprezece cetățeni chemați să se pronunțe asupra vinovăției unui acuzat la Curtea cu jurați ¶ 2 🖋 Comisiune însărcinată să examineze pe un candidat sau să clasifice pe concurenții dintr’un concurs după meritul lor [fr.].
4. [DEX '98] JURIU, jurii, s. n. 1. Comisie de specialiști desemnată pentru clasificarea candidaților sau a concurenților și pentru decernarea unor premii la examene, competiții sportive etc. 2. (În organizarea judecătorească a unor state) Totalitatea juraților1 care intră în componența curților cu juri. – Din fr. jury.
5. [DLRLC] JURIU, jurii, s. n. 1. Comisie de specialiști desemnați sau aleși pentru clasificarea candidaților sau a concurenților și pentru decernarea unor premii la concursuri, expoziții, competiții sportive etc. Pentru a nu greși în aprecieri, juriul a organizat o audiție colectivă, la care au fost invitați muncitori fruntași în producție, dirijori de coruri, critici și reprezentanți ai ansamblurilor artistice din capitală. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 380, 2/1. 2. Totalitatea juraților1 (1). Juriul a dat verdictul. – Pronunțat: -riu.
6. [DN] JURIU s.n. 1. Grup constituit de specialiști, însărcinat cu clasificarea și cu promovarea unor candidați sau a unor concurenți la un concurs, la o competiție sportivă etc. 2. Totalitatea celor care compun o instanță de judecată. [Pron. -riu. / cf. fr., engl. jury].
7. [MDN '00] JURIU s. n. 1. comisie de specialiști însărcinată cu clasificarea și promovarea unor candidați sau a unor participanți la un concurs, la o competiție sportivă. 2. totalitatea celor care compun o instanță de judecată. (< fr. jury)
8. [Șăineanu, ed. VI] juriu n. 1. reunire de 12 cetățeni chemați în fiecare sesiune a constitui Curtea cu jurați spre a se pronunța asupra culpabilității acuzaților după ascultarea interogatoriului și pledarea advocaților: juriul este statornicit în toate materiile criminale și pentru delictele politice și de presă; 2. comisiune însărcinată cu un examen particular.
9. [Scriban] júriŭ n. (fr. jury, d. engl. jury, care e vfr. juree, reunĭne de jurațĭ, ceĭa ce nu e alta de cît part. f. d. jurer, a jura). Copru juraților. Comisiune de profesorĭ examinatorĭ.
10. [DOOM 3] juriu [riu pron. rĭu] s. n., art. juriul; pl. jurii, art. juriile (desp. -ri-i-)
11. [DOOM 2] juriu [riu pron. rĭu] s. n., art. juriul; pl. jurii, art. juriile (-ri-i-)
12. [MDO] juriu
13. [IVO-III] juriu, -rii.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL