1. [DEX '09] JUPIRE s. f. v. jupuire.
2. [MDA2] jupire sf vz jupuire
3. [DEX '98] JUPIRE, jupiri, s. f. v. jupuire.
4. [DLRLC] JUPIRE, jupiri, s. f. (Regional) Jupuire.
5. [DEX '09] JUPI vb. IV v. jupui.
6. [DEX '09] JUPUI, jupoi, vb. IV. Tranz. 1. A îndepărta pielea de pe corp sau de pe o parte a corpului; a beli. ♦ Spec. A separa pielea de corpul animalului sacrificat printr-un proces tehnologic la abator. ♦ Refl. A se descuama. ♦ Tranz. și refl. A (se) juli. ◊ A curăța un arbore de coajă. 2. Fig. A lua cuiva tot ce are; a jefui, a prăda. [Var.: (reg.) jupi vb. IV] – Din bg. župia.
7. [DEX '09] JUPUIRE, jupuiri, s. f. Acțiunea de a jupui și rezultatul ei; jupuit1. [Var.: (reg.) jupire s. f.] – V. jupui.
8. [MDA2] jepui v vz jupui
9. [MDA2] jipui v vz jupui
10. [MDA2] jupi v vz jupui
11. [MDA2] jupoi vt vz jupui
12. [MDA2] jupoia v vz jupui
13. [MDA2] jupoiere sf vz jupuire
14. [MDA2] jupui [At: ALEXANDRESCU, M. 330 / V: ~pi, ~poi, ~poia, (înv) jep~, jip~, / Pzi: jupoi, ~esc / E: bg жупя] 1 vt A îndepărta pielea de pe corp sau de pe o parte a corpului Si: (pop) a beli. 2 vt (Spc) A separa pielea de pe corpul animalului sacrificat printr-un proces tehnologic la abator. 3 vr (D. piele) A se coji. 4 vr (Med) A se descuama. 5 vt (C. i. arbori) A curăța de coajă. 6 vt (D. fasole, mazăre) A scoate boabele din păstaie. 7 vt (Fig) A lua cuiva tot ce are Si: a jefui, a prăda. 8 vt (Trs) A lovi. 9 vr A se juli (2).
15. [MDA2] jupuire sf [At: (a. 1801) IORGA, S. D. 140 / V: ~pire, ~poie~ / Pl: ~ri / E: jupui] 1 Îndepărtare a pielii de pe corp sau de pe o parte a corpului Si: jupuit1 (1). 2 (Spc) Separare a pielii de pe corpul animalului sacrificat Si: belire, jupuit1 (2). 3 Cojire a pielii Si: jupuit1 (3). 4 (Spc) Descuamare. 5 Curățare de coajă a unui arbore Si: jupuit1 (5). 6 Scoatere a boabelor din păstăile de mazăre, fasole etc. Si: jupuit1 (6). 7 Jefuire (1). 8 (Trs) Lovire.
16. [DLRLC] JUPI, jupesc, vb. IV. Tranz. (Regional) 1. A jupui (1). Să-i jupești pielea, iar capul să-l iei așa întreg. CREANGĂ, P. 225. Trupu-i de pele jupea. ALECSANDRI, P. P. 212. ◊ Absol. Luați-l și legați-l și să-mi jupiți din spinarea lui de-o păreche de papuci. SADOVEANU, O. A. IV 31. ◊ Refl. I se jupește un fel de pieliță. ȘEZ. III 205. ◊ (Cu privire la arbori) Au jupit vro cîțiva tei. SBIERA, P. 181. 2. Fig. A jupui (2). Și cu ce vei sătura lăcomia acestor cete de păgîni ce aduci cu măria-ta? adăugi Spancioc. – Cu averile voastre, nu cu banii țăranilor pe care-i jupiți voi. NEGRUZZI, S. I 140. Trăind în volnicie și sîlă [boierii] Jupesc țoată țara fără milă. BUDAI-DELEANU, Ț. 394.
17. [DLRLC] JUPUI, jupoi, vb. IV. Tranz. 1. A curăța de piele, a lua pielea de pe corp; a beli. Găsesc într-o dimineață pe părintele Ioil jupuind un berbec în dosul stăreției. VLAHUȚĂ, O. AL. I 95. Se făcea că vrea să-l jupoaie de viu. ISPIRESCU, L. 108. Oleoleo, spurcat ciocoi, De te-aș prinde-n sat la noi... De piele să te jupoi. TEODORESCU, P. P. 295. ♦ A răni superficial, a juli. Te-ai împiedicat și-ai căzut și ți-ai jupuit genunchii. PAS, Z. I 16. ♦ (Rar; cu privire la arbori) A curăța de coajă; (cu privire la cereale) a îmblăti; (cu privire la porumb) a curăța știuletele de foi. Stroe și Bîlea... au început să jupoaie porumbul. PREDA, Î. 148. 2. Fig. (Cu privire la persoane) A lua cuiva tot ce are, a jefui, a spolia; a lua pielea de pe cineva. Prietenii ăia ai dumitale, negustorii din Budești... Te jupoaie binișor, tovarășe. DUMITRIU, N. 268. Noi, țăranii, vai de noi, Ne-au fript hoții de ciocoi!... Ne jupoaie și ne bate Ca pe vitele-njugate. ANT. LIT. POP. I 558. ◊ (Întărit cu complementul «pielea», «șapte piei» etc.) A fost secetă, foamete... unii au jupuit de pe alții șapte rînduri de piei, trebuie să vie o dreptate. CAMILAR, TEM. 6. ◊ Absol. Drum pe-aicea n-a făcut Stăpînirea din trecut, Că domnii cît jupuiră N-au avut de oameni milă: Supt-au ei și s-au umflat, Dară cale n-au durat! DEȘLIU, M. 23.
18. [DLRLC] JUPUIRE, jupuiri, s. f. Acțiunea de a jupui și rezultatul ei.
19. [Șăineanu, ed. VI] jupuì v. 1. a lua pielea de pe o ființă vie (Mold. jupi: să-i jupești pielea Cr.); 2. fig. a despuia. [Origină necunoscută].
20. [Scriban] jipuĭésc V. jupuĭesc.
21. [Scriban] jupésc V. jupoĭ.
22. [Scriban] jupóĭ și jupuĭésc, a -í (vest) și jupésc (est) v. tr. (cp. cu germ. schuppen, a răzui solziĭ, și cu ung. zsúpolni, a acoperi cu paĭe. – El jupoaĭe; jupuĭam; jupuisem, jupuind). Iaŭ pelea, despoĭ de pele, saŭ și de scoarță: a jupi o oaĭe, un copac. Fig. Despoĭ, spoliez: a jupi lumea pin birurĭ, pin prețurĭ marĭ. V. refl. Aceste mănușĭ se jupoaĭe, se strică ca cum s’ar lua o pătură din pelea lor. – Vechĭ. A jepuĭ (Cant.), a jipui (Dos.).
23. [DOOM 3] jupire (reg.) s. f., g.-d. art. jupirii; pl. jupiri
24. [DOOM 2] jupire (reg.) s. f., g.-d. art. jupirii; pl. jupiri
25. [DOOM 3] jupi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jupesc, 3 sg. jupește, imperf. 1 jupeam; conj. prez. 1 sg. să jupesc, 3 să jupească
26. [DOOM 3] jupui (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. jupoi, 3 jupoaie, imperf. 1 jupuiam; conj. prez. 1 și 2 sg. să jupoi, 3 să jupoaie; imper. 2 sg. afirm. jupoaie
27. [DOOM 3] jupuire s. f., g.-d. art. jupuirii; pl. jupuiri
28. [DOOM 2] jupi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jupesc, imperf. 3 sg. jupea; conj. prez. 3 să jupească
29. [DOOM 2] jupui (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. jupoi, 3 jupoaie, imperf. 3 sg. jupuia; ger. jupuind
30. [DOOM 2] jupuire s. f., g.-d. art. jupuirii; pl. jupuiri
31. [MDO] jupui (ind. prez. 1 sg. jupoi, 3 sg. și pl. jupoaie)
32. [IVO-III] jupoiu, -poaie 3, -puiam 1 imp.
33. [DER] jupui (-uiesc, jupuit), – 1. A îndepărta pielea de pe corp. – 2. A juli. – 3. A lua cuiva totul, a vinde scump. – 4. A bate, a ciomăgi. – Var. jupi. Bg. župja „a curăța un arbore de coajă” (DAR). Este probabilă der. din sl. (iz)lupiti „a prăda” (Cihac, II, 162). – Der. jupuitor, adj. (care jupoaie); jupuială, s. f. (jupuitură); jupuitură, s. f. (rană produsă prin jupuirea pielii; acțiunea de a jupui); jupeli, vb. (a opări), cu suf. expresiv -li (Graur, BL, VI, 146).
34. [Argou] a jupui de viu (pe cineva) expr. 1. a bate foarte tare (pe cineva). 2. a-i lua (cuiva) toți banii.
35. [DGS] jupi vb. IV. (pop.) 1 refl. (med.; med. vet. despre răni cicatrizate, despre pielea arsă de soare, de vânt, necrozată etc.) v. Coji. Descuama. Exfolia. Jupui. Scoroji. 2 tr. fig. (compl. indică oameni) v. Extorca. Jecmăni. Jefui. Jumuli. Jupui. Mulge. Scurge. Stoarce. Suge.
36. [DGS] jupui vb. IV. I 1 tr. (compl. indică animale moarte sau, p. restr., pielea lor) a ecarisa, a ecorșa, <rar> a pieli, <pop.> a beli, <înv. și reg.> a despuia, <reg.> a mezdri, a pieleji. Doi bărbați jupuiau un berbec într-o magazie. 2 tr., refl. (med., med. vet.; compl. sau sub. indică ființe ori părți ale corpului lor) a (se) juli, a(se) zdreli, a (se) zgâria, <pop.> a (se) beli, a (se) stropși, <înv. și reg.> a (se) rujdi, <reg.> a (se) mezdreli, a (se) mezdri, a pieleji. A căzut și s-a jupuit la genunchi. 3 refl. (med., med. vet.; despre răni cicatrizate, despre pielea arsă de soare, de vânt, necrozată etc.) a se coji, a se descuama, a se exfolia, a se scoroji, <pop.> a se jupi, <înv.> a se tărâța. Pielea de pe mâinii s-a jupuit de la detergenți. 4 tr. (compl. indică trunchiuri de copaci, ramuri de arbori) a coji, a descoji, <rar> a despuia, <reg.> a măzga, a scorțăli. A jupuit un trunchi de stejar pentru a face scânduri din el. II tr. fig. (compl. indică oameni) a extorca, a jecmăni, a jefui, <fig.> a jumuli, a mulge, a scurge, a stoarce, a suge, <fig.; rar> a jintui, <fig.; pop.> a jupi, <fig.; fam.>a carota. Sub pretextul că îi poate facilita cumpărarea unei locuințe la un preț modic, l-a jupuit de bani.
37. [DGS] jupuire s.f. I 1 jupuială, jupuit1, belire, belit1. Doi bărbați se ocupau cu jupuirea unui berbec. 2 (med., med. vet.) julire, julit1, jupuit1, zdrelire, zdrelit1, <pop.> belire, belit1. Jupuirea la genunchi i-a lăsat semn. 3 (med., med. vet.) cojire, descuamare, descuamație, exfoliație, exfoliere, <rar> scămoșare, <înv.> despuitură, tărâțare, tărâțătură, tărâțeală. Și-a cumpărat o cremă împotriva jupuirii pielii. 4 cojeală, cojire, descojire. Înainte de a duce la gater trunchiul de stejar, este necesară jupuirea lui. II fig. extorcare, jecmăneală, jecmănire, jefuire, <fig.> jumulire, jupuială. A fost condamnat pentru jupuirea repetată a unor persoane în vârstă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL