Definiție și ce înseamnă junghetură

1. [DEX '09] JUNGHIETURĂ, junghieturi, s. f. (Pop.) 1. Junghi (1). 2. Articulația coloanei vertebrale cu baza craniului; p. ext. gât, grumaz. [Pr.: -ghi-e-] – Junghia + suf. -ătură.

2. [MDA2] junghietură sf [At: DOSOFTEI, V. S. 142 / V: ~ghe~ / P: ~ghi-e~ / Pl: ~ri / E: junghia + -tură] 1 (Pop) Înjunghietură. 2 Junghi (2). 3 (Atm) Articulație a coloanei vertebrale cu baza craniului. 4 (Pex) Gât. 5 (Înv) Animal înjunghiat, adus ca jertfă.

3. [DLRLC] JUNGHIETURĂ, junghieturi, s. f. (Și în forma junghetură) 1. Junghi (1). Cu florile să-l ștergeți De junghieturi. TEODORESCU, P. P. 391. 2. (Uneori determinat prin «gîtului») Articulația coloanei vertebrale cu baza craniului; p. ext. grumaz, gît. Dacă m-ar vedea că răsfoiesc o carte, jupînul Mielu Gușă mi-ar frînge junghietura gîtului. STANCU, D. 379. Capul îi bănănăia intr-o parte și într-alta, de parcă își rupsese junghetura. ISPIRESCU, L. 106. S-a plecat scurt cu bărbia-n piept, parcă i-a trosnit junghetura. CARAGIALE, S. U. 49. – Variantă: junghetură s. f.

4. [MDA2] junghetură sf vz junghietură

5. [DLRLC] JUNGHETURĂ s. f. v. junghietură.

6. [Șăineanu, ed. VI] junghetură f. 1. încheietura gâtului cu trunchiul corpului: a’și frânge junghetura; 2. durere împungătoare.

7. [Scriban] junghetúră f., pl. ĭ (d. lat. *jŭngŭlatura, îld. *jŭgŭlatura, d. júgulum, gît. V. jug, juncțiune). Locu de juncțiune al gîtuluĭ cu trupu la ceafă: a căzut și șĭ-a rupt junghetura gîtuluĭ. Junghĭ, durere împungătoare.

8. [DOOM 3] junghietură (pop.) (desp. -ghi-e-) s. f., g.-d. art. junghieturii; pl. junghieturi

9. [DOOM 2] junghietură (pop.) (-ghi-e-) s. f., g. d. art. junghieturii; pl. junghieturi

10. [MDO] junghietură

11. [DGS] junghietură s.f. 1 (med.; pop.) v. Împunsătură. Înjunghietură. Înțepătură. Junghi. Nevralgie intercostală. 2 (anat.; la oameni și la unele animale; pop.) v. Gât. 3 (tehn.; la car sau la căruță; reg.) <reg.> creier, opor, umăr, umărul osiei (v. umăr), umerar, umeraș. Junghietura se află lângă străgălie și se îmbină cu căpățâna roții.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] JUNE, -Ă, juni, -e, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. […]
1. [MDA2] junecuț sm [At: BIBICESCU, P. P. 239 / Pl: ~i / E: june […]
1. [DEX '09] JUNEL, junei, s. m. (Înv. și reg.) Diminutiv al lui june; tinerel, […]
1. [DEX '09] JUNELAȘ, junelași, s. m. (Înv.) Junel. – Junel + suf. -aș. 2. […]
1. [MDA2] junesc, ~ească a [At: DA / Pl: ~ești / E: june + -esc] […]
1. [MDA2] junește av [At: LB / E: june + -ește] (Reg) 1 În felul […]
1. [DEX '09] JUNEȚE, juneți, s. f. (Rar) Tinerețe. [Pl. și: junețe] – June + […]
1. [DEX '09] JUNEȚE, juneți, s. f. (Rar) Tinerețe. [Pl. și: junețe] – June + […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro