Definiție și ce înseamnă jumară

1. [DEX '09] JUMARĂ, jumări, s. f. 1. (Mai ales la pl.) Resturile (comestibile) rezultate din topirea slăninii, a osânzei sau a seului. 2. (La pl.) Mâncare făcută din ouă bătute și prăjite în grăsime; papară, scrob. [Pl. și: (1) jumere] – Cf. bg. žumerki, germ. Schmarren.

2. [MDA2] jumară sf [At: LB / V: ~meră / Pl: ~mări, (reg) ~ri, ~mere / E: ns cf bg жумерки, ger Schmarren] 1 (Mpl) Resturi comestibile rezultate din topirea slăninii, a osânzei sau a seului Si: (Ban) jumarcă. 2 (Dep; fig) Om foarte slab. 3 (Mun; lpl) Mâncare făcută din ouă bătute și prăjite în grăsime, cu sau fără jumări (1) Si: (Trs) papară, (Mol) scrob. 4 (Reg) Mămăligă cu zer prăjită în unt topit. 5 (Reg) Mălai bătut cu lapte și ouă, care se prăjește apoi în tigaie.

3. [CADE] JUMARĂ (pl. -mări, -mere) I. sf. 1 🍽 Bucățică vîrtoasă sau cărnoasă ce rămîne după topirea grăsimei de pasăre sau a slăninei ¶ 2 Olten Om pipernicit, uscățiv (R.-COD.) (ȘEZ.). II. pl. 🍽 Mîncare făcută din ouă bătute și amestecate cu unt sau grăsime (Mold. „scrob”) [srb. žmara < germ. Schmarren].

4. [DLRLC] JUMARĂ, jumări, s. f. 1. (Mai ales la pl.) Resturile rămase după ce se topește slănina pentru a face din ea untură. Varză... Murată de-o săptămînă C-o jumară de slănină. MARIAN, S. 40. 2. (Munt., la pl.) Mîncare făcută din ouă bătute și prăjite în tigaie; (Mold.) scrob, (Transilv.) papară. – Pl. și: (1) jumere.

5. [Scriban] jumáră f., pl. ărĭ (indirect d. germ. austriac schmarren, de unde și ung. zsumórka, morzsórka, jumărĭ; bg. žumerki, sîrb. žmire, žmira pl.). Vest. Scrob, oŭă bătute și prăjite: jumărĭ cu slănină. Resturĭ de grăsime care, după ce s’a scos grăsimea cea bună, rămîn pe fundu tigăiĭ și se mănîncă. – În est jumere și jumele, în Trans. jumere și jumercĭ (resturĭ de grăsime).

6. [MDA2] jumeră sf vz jumară

7. [CADE] JUMARCĂ (pl. -merci) sf. Băn. 🍽 = JUMARĂ I. 1.

8. [Șăineanu, ed. VI] jumări f. 1. pl. mâncare din ouă bătute și prăjite în unt; 2. rămășițele uscate din slănina prăjită. [Nemț. SCHMARREN].

9. [DOOM 3] jumară s. f., g.-d. art. jumării; (mai frecv.) pl. jumări

10. [DOOM 2] jumară s. f., g.-d. art. jumării; pl. jumări

11. [MDO] jumări

12. [IVO-III] jumări pl.

13. [DER] jumară (jumări), s. f. – 1. Resturile rezultate din topirea slăninii porcului. – 2. Ouă bătute, papară. – Var. (Banat) jumarcă. Germ. din Austria Schmarren „mîncare cu ouă bătute prăjite în untură” (Philippide, Principii, 38; Tiktin; DAR), cf. mag. zsumórka, morzsóka „ouă bătute”, bg. džumerki „jumări”, pe care DAR îl pune în legătură poate incorect, cu rus. žimera, žomera „reziduuri”. Din sb. după Conev 88. Cu al doilea sens, se folosește numai în Munt. și la pl.

14. [DGE] JUMÁRĂ s.f. (În special la pl.) Bucățele de slănină obținute după topirea și stoarcerea acesteia de grăsime; se consumă rece, ca atare sau sub formă de pastă unsă pe pâine de casă, ca gustare; prin ext. jumări de ouă sau ouă-jumări = ouă amestecate în timp ce sunt prăjite, având aspect asemănător, dar fără a conține jumări.

15. [DGS] jumări s.f. pl. (culin.) 1 <reg.> falancuri, găigană, jumerci, mejerii, scrijele. A pus în borcane jumările obținute prin topirea slăninii. 2 omletă, scrob1, <reg.> ieșniță, pancoș, papară, papă2, păpăradă, prajilă, ratotă, <înv.> sfungată. A pregătit pentru masă jumări din cinci ouă.

16. [DRAM 2021] jumáră, jumări, jumere, s.f. (pl.) Resturi comestibile rezultate din topirea slăninii de porc; se consumă reci sau în mâncare (cu ouă sau paste făinoase). ■ (onom.) Jumărucă, poreclă în Dragomirești. – Din germ. Schmarren „mâncare cu ouă bătute în untură” (DER, DEX, MDA), cf. magh. zsumórka „ouă bătute”, bg. džumerki (DER, DEX, MDA).

17. [DRAM 2015] jumară, jumări, jumere, s.f. – (gastr.) Resturi comestibile rezultate din topirea slăninii de porc; se consumă reci sau în mâncare (cu ouă sau paste făinoase). ♦ (onom.) Jumărucă, poreclă în Dragomirești (Faiciuc, 1998). – Din germ. Schmarren „mâncare cu ouă bătute în untură” (Șăineanu, Scriban; Philippide, Tiktin, DA, cf. DER; DEX, MDA), cf. magh. zsumórka „ouă bătute”, bg. džumerki (DER, DEX, MDA).

18. [DRAM] jumară, jumări, s.f. – (gastr.) Resturi comestibile rezultate din topirea slăninii de porc; se consumă reci sau în mâncare (cu ouă sau paste făinoase). Jumărucă, poreclă în Dragomirești (Faiciuc 1998). – Din germ. Schmarren „mâncare cu ouă bătute în untură”, cf. magh. zsumórka, bg. džumerki.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '98] MEIȘOR, meișori, s. m. Numele a trei plante erbacee din familia gramineelor: […]
1. [MDA2] sanguinarie sf [At: DN4 / Pl: ~ii / E: lat sanguinaria, fr sanguinaire] […]
1. [DFL] Broughtonia sanguinea R. Br. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori roșii-purpur, labei în interior […]
1. [DFL] Calothamnus sanguineus R. Br. Specie care înflorește vara. Flori roșii-închis, 4 sepale, 4 […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
1. [MDA2] sorbestrea sf [At: GRECESCU, FL. 197 / V: (reg) soarbestre (A: nct) / […]
1. [DEX '09] SANGULIE, sangulii, s. f. (Înv. și pop.) Țesătură foarte fină (de mătase); […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro