1. [MDA2] jugău1 s [At: CHEST. V, 42/175e / Pl: nct / E: nct] (Reg) Stăvilar pe un pârâu.
2. [MDA2] jugău2 sm vz jujeu
3. [DEX '09] JUJĂU s. n. v. jujeu.
4. [DEX '09] JUJEU, jujeie, s. n. Jug mic, triunghiular, pus la gâtul porcilor și al altor animale spre a le împiedica să treacă prin garduri și să intre în locurile cultivate; jug (2). ♦ Bucată de lemn atârnată la gâtul câinilor, spre a-i împiedica să alerge după vânat sau să treacă prin anumite locuri. [Var.: jujău s. n.] – Din sb. žežej.
5. [MDA2] jajău sn vz jujeu
6. [MDA2] jajeu sn vz jujeu
7. [MDA2] jăjeu sn vz jujeu
8. [MDA2] jâjeu sn vz jujeu
9. [MDA2] jijău sn vz jujeu
10. [MDA2] jijeu sn vz jujeu
11. [MDA2] jugeu sm vz jujeu
12. [MDA2] jujău sn vz jujeu
13. [MDA2] jujeu sm [At: PAMFILE, I. C. 146 / V: jajău, jaj~, jăj~, jâj~, jijău, ji~, jugău, jugeu, jujău / Pl: ~eie / E: slv жѧжєль] 1 Jug mic triunghiular, pus la gâtul porcilor și al altor animale spre a le împiedica să treacă prin garduri, să intre în locurile cultivate Si: hădărău, jug (17), juglău2. 2 Aparat pentru torturat câinii. 3 (Pex) Datină din prima zi de luni a Postului mare, când se chinuie câini. 4 Bucată de lemn atârnată la gâtul câinilor spre a-i împiedica să alerge după vânat sau să treacă prin anumite locuri.
14. [CADE] JIJEU 👉 JUJEU.
15. [CADE] JUJEU, JUJĂU, JIJEU (pl. -jee) sn. 1 Un fel de jug triunghiular ce se pune în jurul gîtului porcilor spre a-i opri de a intra în grădini sau în țarini și a face stricăciuni (🖼 2749) ¶ 2 Întîia Luni din postul Paștilor, cînd se dau cîinii în tărbacă (în Dobrogea) [srb. žeželj].
16. [DEX '98] JUJEU, jujeie, s. n. Jug mic, triunghiular, pus la gâtul porcilor și al altor animale spre a le împiedica să treacă prin garduri și să intre în locurile cultivate; jug (2). ♦ Bucată de lemn atârnată la gâtul câinilor, spre a-i împiedica să alerge după vânat sau să treacă prin anumite locuri. [Var.: jujău s. n.] – Din scr. žežej.
17. [DLRLC] JUJEU, jujeie, s. n. (Și în forma jujău) Un fel de jug mic, triunghiular, care se pune la gîtul porcilor și al altor animale stricătoare, pentru a le împiedica să treacă prin garduri și să intre în grădini și în semănături. Ștefan: O! Rareș, ești ca un cîne scăpat din jujău. DELAVRANCEA, A. 139. Atît de treabă ce este Numai jujeu îi lipsește. PANN, P. V. III 39. – Variantă: jujău s. n.
18. [Șăineanu, ed. VI] jijeu n. V. jujău.
19. [Șăineanu, ed. VI] jujău n. 1. jug de trei lemne ce se pune la gâtul porcilor spre a-i opri de a face stricăciuni; 2. tărbaca câinilor (în Dobrogea). [Cf. serb. JEJELĬ, bâtă de legat câinii ciobănești].
20. [Scriban] jujăŭ n., pl. ăĭe (sîrb. žeželj, inf. de jug). Vest. Sud. Jug p. porcĭ a doŭa zi după lăsatu seculuĭ. A da la jujăŭ, a da în tărbacă.
21. [DOOM 3] jujeu s. n., art. jujeul; pl. jujeie
22. [DOOM 2] jujeu s. n., art. jujeul; pl. jujeie
23. [MDO] jujeu, pl. jujeie
24. [IVO-III] jujeu, -eie.
25. [DER] jujeu (jujeie), s. n. – 1. Bucată de lemn atîrnată la gîtul cîinilor pentru a-i împiedica să alerge după vînat. – 2. Carcasă prevăzută cu o funie răsucită, unde se leagă și se bat cîinii, în prima zi de luni a postului. – Var. jijeu, jugău. Sl. žĕželĭ „zgardă” (Cihac, II, 161; Tiktin; DAR). Ultima var. indică o încrucișare cu jug.
26. [DGS] jujeu s.n. jug, <reg.> hădărău, loding.
27. [DAR] jugău s.n. (reg.) V. jujeu.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL