1. [DEX '09] JUDECIRE s. f. (Înv.) (în Evul Mediu, în Țara Românească și în Moldova) Acțiunea de a (se) judeci. – V. judeci.
2. [MDA2] judecire sf [At: DEX / Pl: ~ri / E: judeci] (În Evul Mediu, în Țara Românească și Moldova) Eliberare din rumânie.
3. [DEX '98] JUDECIRE s. f. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) Acțiunea de a (se) judeci. – V. judeci.
4. [DEX '09] JUDECI, judecesc, vb. IV. Tranz. și refl. (În Evul Mediu, în Țara Românească și în Moldova) A (se) elibera din rumânie, a (se) transforma în țăran liber. – Din judec.
5. [MDA2] judeci vtr [At: (a. 1670) IORGA, S. D. XIV, 325 / Pzi: ~cesc[1] / E: jude] 1-2 (Iuz, d. țărani) A (se) elibera din rumânie devenind țărani liberi.
6. [CADE] JUDECI sm. pl. 👉 JUDE.
7. [DEX '98] JUDECI, judecesc, vb. IV. Tranz. și refl. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) A (se) elibera din rumânie, a (se) transforma în țăran liber. – Din judec.
8. [Scriban] 2) judecésc v. tr. Vechĭ. Prefac în judec (Gĭur. 107).
9. [DOOM 3] judecire (înv.) s. f., g.-d. art. judecirii
10. [DOOM 2] judecire (înv.) s. f., g.-d. art. judecirii
11. [DOOM 3] judeci (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. judecesc, 3 sg. judecește, imperf. 1 judeceam; conj. prez. 1 sg. să judecesc, 3 să judecească
12. [DOOM 2] judeci (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. judecesc, imperf. 3 sg. judecea; conj. prez. 3 să judecească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL