1. [MDA2] judecie sf [At: DOSOFTEI, V. S. 277 / V: (reg) giu~ / Pl: ~cii / E: jude + -cie] 1 Funcție de jude (1). 2 Circumscripție în care judele (1) își exercită funcția. 3 Domnie. 4 Stăpânire. 5 Suveranitate. 6 Calitate de țăran liber. 7 (Înv; îs) Carte de ~ Acte de răscumpărare din rumânie.
2. [CADE] ‡JUDECIE sf. 1 Stăpînire, suveranitate ¶ 2 ⚖️ Judecată; tribunal ¶ 3 ⚖️ Funcțiunea de judecător [judeci].
3. [Scriban] judecíe f. (d. judec 1). Dos. (supt forma mold. gĭu-). Vechĭ. Domnie, stăpânire, suveranitate. Judecată. Calitatea de om liber: zapisele de răscumpărare orĭ ĭertare de rumânie și confirmările domneștĭ numesc „cărțĭ de judecie” (Gĭur. 108).
4. [MDA2] giudecie sf vz judecie
5. [DGS] judecie s.f. (adm.; în Ev. Med., în Țările rom.) parte, unghi. Judecia era o diviziune administrativă în care se exercita autoritatea judelui.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL