1. [DEX '09] JUCĂREA, -ICĂ, jucărele, s. f. Jucărioară. – Jucărie + suf. -ea. – Jucărică: cu schimbare de suf.
2. [MDA2] jucărea sf [At: PAMFILE, J. III, ap. DA / Pl: ~ele / E: jucărie + -ea] 1-8 (Șhp) Jucărioară (1-8).
3. [DEX '98] JUCĂREA, -ICĂ, jucărele, s. f. Jucărioară. – Jucărie + suf. -ea, -ică
4. [DLRLC] JUCĂREA s. f. v. jucărică.
5. [MDA2] jucărică sf [At: DA ms / Pl: ~ici / E: jucărie + -ică] 1-8 (Șhp) Jucărioară (1-8).
6. [CADE] JUCĂRIE, ❍JUCĂREA (pl. -rele), †JUCĂREE (pl. -rei) sf. 1 Lucru cu care se joacă un copil, obiect menit să facă să petreacă copiii jucîndu-se cu el (🖼 2742 și TAB. XXIV): tovarăși de jucării copilului îi erau florile cîmpului (ISP.); îi aducea jucărele și se juca cu ea (VLAH.); coconii... jucîndu-se cu jucăreile lor, s’au mîniat unul pre altul (PRV.-MB.) ¶ 2 Ⓕ Persoană, lucru de care cineva își bate joc, care nu se ia în serios: Bărbucică... devenise jucăria celor fără ocupațiune (I.-GH.) ¶ 3 F Lucru foarte ușor de făcut ¶ 4 Ⓕ Persoană, lucru care nu se poate împotrivi, nu poate rezista de loc voinței cuiva, mișcărilor ce se impun, etc.: corabia ajunsese jucăria valurilor [juca].
7. [DLRLC] JUCĂRICĂ, jucărele, s. f. Diminutiv al lui jucărie. Este o vîrstă la care copilul întoarce capul plictisit de la jucărele. ANGHEL, PR. 179. – Variantă: jucărea s. f.
8. [Scriban] jucăríe f. (d. joc). Obĭect cu care se joacă copiiĭ (ca bilele, arșicele, soldațiĭ de plumb, păpușile ș.a.). Fig. Ceĭa ce e supus gustuluĭ saŭ puteriĭ altuĭa: acest pitic e o jucărie în mînile aceluĭ uriaș, corabia noastră era jucăria vîntuluĭ și a valurilor. Glumă, lucru ușor: această luptă n’a fost jucărie, algebra e o jucărie pentru el. – Fam. și jucărică, pl. ele.
9. [DOOM 3] jucărică s. f., g.-d. art. jucărelei; pl. jucărele
10. [DOOM 3] jucărie s. f., art. jucăria, g.-d. art. jucăriei; pl. jucării, art. jucăriile (desp. -ri-i-)
11. [DOOM 2] jucărică s. f., g.-d. art. jucărelei; pl. jucărele, art. jucărelele
12. [DGS] jucărea s.f. (pop.) v. Jucărică. Jucărioară.
13. [DGS] jucărică s.f. jucărioară, <pop.> jucărea. I-a cumpărat fetiței o jucărică foarte frumoasă.
14. [DGS] jucărie s.f. I 1 <reg.> oarecică, oricel, <arg.> daraveră. De Crăciun copilul a primit o mulțime de jucării. 2 (milit.; fam.) v. Pistol. Revolver. II fig. 1 <fig.> manechin, marionetă, momâie, păpușă. Fata este doar o jucărie în mâna mamei. 2 bagatelă, fleac, nimic, <fig.> mezelic, spanac, <fig.; fam.> păpușă. Pentru el este o jucărie să repare un calculator. III (anat.; arg.) v. Organ genital feminin (v. organ1).
15. [DAR] jucărele s.f. pl. (pop.) jucării.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL