[DE] JIU-JITSU [ʒju ʒitsu] (JU-JITSU) (cuv. japonez „arta supleței”) s. n. Gen de lupte în stil liber, cunoscut în Japonia încă din Antichitate, care, urmărind în principal anihilarea adversarului, folosește metode brutale de atac și autoapărare, mergând până la lovituri mortale. În sportul modern nu se mai folosește forța brută, ci, în principal, cunoștințele de psihologie, anatomie și strategie, care, împreună cu rapiditatea și agilitatea mișcărilor, au ca scop devierea atacului adversarului și menținerea echilibrului. J. a stat la originea multor școli de arte marțiale.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL