1. [DEX '09] JOIMIR, joimiri, s. m. (Înv.) Mercenar polonez. ♦ (La pl.) Corp de oaste din armatele Țărilor Române. – Din pol. žołnierz.
2. [MDA2] joimir sm [At: (a. 1635) IORGA, D. B. 53 / V: jolnir, jomir / Pl: ~i / E: pn żolnierz] (Iuz) 1 Mercenar polonez. 2 (Lpl) Corp de oaste din armatele țărilor române. 3 Ștrengar.
3. [CADE] ‡JOIMIR, JOLNIR sm. Mold. 🎖️ Mercenar (în spec. la Poloni) [pol. žolnierz].
4. [DEX '98] JOIMIR, joimiri, s. m. (Înv.) Mercenar polonez. ♦ (La pl.) Corp de oaste din armatele țărilor române. – Din pol. žołnierz.
5. [DLRLC] JOIMIR, joimiri, s. m. (Învechit și arhaizant) Mercenar polonez. Era el împreună cu Turculeț și cu alți blăstămați, pe semne niște joimiri de la leși. SADOVEANU, Z. C. 339. Rîvna fonaticească... înalță făr’de rușine drept dumnezei toți joimirii. CONACHI, P. 303.
6. [Șăineanu, ed. VI] joimir m. Mold. 1. od. mercenar; 2. azi, ștrengar: să țiu eu patru joimiri în casă. [Rut. JOLNIR, JOMNIR, soldat (din germ. Soeldner)].
7. [Scriban] joĭmír și jolnír m. (rut. žólnir, žómnir, žóvnir, pol. žoldnierz, žolnierz, soldat mercenar, d. žold, soldă, d. germ. söldner, it. soldaniere, d. soldo, soldă. V. jold). Vechĭ. Mercenar. Azĭ. Fig. Fam. Volintir, zurbagiŭ, scandalagiŭ.
8. [MDA2] jolnir sn vz joimir
9. [MDA2] jomir sn vz joimir
10. [CADE] ‡JOLNIR 👉 JOIMIR.
11. [Scriban] jolnír V. joĭmir.
12. [DOOM 3] joimir (înv.) (desp. joi-) s. m., pl. joimiri
13. [DOOM 2] joimir (înv.) (joi-) s. m., pl. joimiri
14. [DE] JOIMÍR (< pol.) s. m. Nume dat mercenarilor de origine polonă în Moldova sau călăreților moldoveni care slujeau în armata polonă. ♦ (La pl.) Corp de oaste înființat de Grigore al II-lea Ghica, domnul Moldovei, în prima sa domnie (1726-1733).
15. [Onomastic] Joimir, Jomir v. Jold 3, 4.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL