1. [DEX '09] JIREBIE1, jirebii, s. f. (Reg.) Grup de treizeci de fire de tort, formând o unitate de măsură la urzit, la depănat etc. – Cf. magh. zseréb.
2. [DEX '09] JIREBIE2, jirebii, s. f. (Reg.) Bucată, fâșie îngustă de pământ. – Din ucr. žerebij.
3. [MDA2] jirebie1 sf [At: MARIAN, CH. 32 / P: ~bi-e / V: jârebghie, jerbie, jer~, ~reab~, ~be, ~bghie, jurăb~, jur~, șireabă[1] / Pl: ~ii / E: mg zseréb] (Reg) 1 (Țes) Grup de treizeci de fire de tort formând o unitate de măsură la urzit, la depănat. 2 (Fig) Ferfeniță. 3 (Lpl; dep) Cai slabi și mari. 4 (Fig) Femeie tânără, vioaie.
4. [MDA2] jirebie2 [At: DOSOFTEI, PS. 361 / Pl: ~ii / E: nct] 1 sf (Trs; Buc) Bucată de pământ, lungă și îngustă, considerată și ca măsură de teren Si: (Trs) jâlaghiță (1). 2 sf (Reg) Loc de arătură lung și îngust Si: (Trs) jâlaghiță (2). 3 sf (Reg) Semănătură în spatele casei. 4 sf (Îrg) Bucată de pământ împărțită după prima colonizare. 5 av În formă de fâșie lungă și îngustă.
5. [DEXI] jirebie1 s.f. (reg.) 1 (țes.) Grup de treizeci de fire de tort, formînd o unitate de măsură la urzit, la depănat etc. 2 fig. Femeie tînără, vioaie. • pl. -ii. g.-d. -iei. /<magh. zseréb.
6. [CADE] JIREBIE sf. 1 🚜 Loc, fășie îngustă de arătură, lot de pămînt ¶ 2 ⛓ Jurubiță: jos, lingă portiță, e vîrtelnița cu jirebia de tort (slv.) [vsl. žrěbij]
7. [DLRLC] JIREBIE, jirebii, s. f. 1. (Regional) Grup de treizeci de fire de tort, formînd o unitate de măsură la urzit, depănat etc. 2. Bucată (mai mult lungă și îngustă) de pămînt; fîșie, limbă de pămînt. – Variante: jerebie (SLAVICI, N. I 33), jurăbie (PREDA, Î. 115) s. f.
8. [Șăineanu, ed. VI] jirebie f. Mold. Tr. loc de arătură lung și îngust. [Pol. JEREBIE].
9. [Șăineanu, ed. VI] jirebie f. V. jerebie: jirebie de tort.
10. [Scriban] jirébie V. jerebie.
11. [MDA2] jârebghie sf vz jirebie1
12. [MDA2] jerbie2 sf vz jirebie1
13. [MDA2] jerebie sf vz jirebie1
14. [MDA2] jireabie sf vz jirebie1
15. [MDA2] jirebe sf vz jirebie1
16. [MDA2] jirebghie sf vz jirebie1
17. [MDA2] jurăbie sf vz jirebie1
18. [MDA2] jurebie sf vz jirebie1
19. [MDA2] șirebie sf vz jirebie
20. [CADE] JUREBIE sf. 1 = JIREBIE ¶ 2 Jurubiță.
21. [DLRLC] JEREBIE s. f. v. jirebie.
22. [DLRLC] JURĂBIE s. f. v. jirebie.
23. [Scriban] jerébie și jirébie f. (pol. žerebie, žrezebie, jerebie; rut. žéreb, rus. žérebeĭ, sorț, răboj, un bir, žerebeëk, bucată de hîrtie, de lemn orĭ de alt-ceva p. a trage la sorțĭ, d. vsl. žrebiĭ, žrebŭ, sorț. V. jerbie). Est. Vechĭ. Parte de pămînt (proprietate individuală) ĭeșită cuĭva la sorțĭ, numită și delniță. Azĭ. Loc de arătură lung și îngust (sfoară, curea, chingă). Fășie de munte de la vîrf la poale. Jerbie, jurubiță. – La Săcele (Trans.) jurébie, jurubiță, legătură, fascicul de ață.
24. [Scriban] jurébie V. jerebie.
25. [DOOM 3] jirebie (reg.) (desp. -bi-e) s. f., art. jirebia (desp. -bi-a), g.-d. art. jirebiei; pl. jirebii, art. jirebiile (desp. -bi-i-)
26. [DOOM 2] jirebie (reg.) (-bi-e) s. f., art. jirebia (-bi-a), g.-d. art. jirebiei; pl. jirebii, art. jirebiile (-bi-i-)
27. [DER] jirebie (jirebii), s. f. – 1. Jurubiță, scul. – 2. Fîșie îngustă de pămînt de lucrat. – Var. jerebie, jurebie. Sl., cf. pol. žerebie, rus. žerebeja „prăjină”, rut. žerebij „fîșie de pămînt” (Cihac, II, 157; DAR), din sl. žrĕbij „parcelă, lot, bucată de pămînt”. Primul sens este mai puțin clar. Prezența sa în mr. jireagl’ă, megl. jireagă, pare să indice că este vorba de același cuvînt sl. cu sens neatestat „mănunchi de fire”, poate prin aluzie la tragerea la sorți, cf. sfoară, funie, cu același sens dublu de „fir” și „parcelă de pămînt”. Totuși, DAR crede că este vorba de două cuvinte diferite. Cf. și bg. žrebij „parcelă”, sb. ždreb „parcelă”, mag. zséreb „scul”. Se folosește mai ales în Mold. și mai puțin în Trans. Der. jurubiță, s. f. (scul), cu var. jurebiță, jirbiuță, jirghiță, jighiuța; jirebi, vb. (a îndoi, a plia). Cf. jerbie, jerui.
28. [DGS] jirebie s.f. (în Ev. Med., în Țara rom.) delniță, <în Ev. Med., în Transilv., Bucov. și Ban.> sesie1. Jirebia era partea din hotarul moșiei satului care se afla în stăpânirea ereditară a unei familii de țărani din acel sat.
29. [DAR] jirebie1, jirebii, s.f. (reg.) 1. grup de treizeci de fire de tort, formând o unitate de măsură la urzit, la depănat; jurubiță. 2. (la pl.) ferfenițe, sufile, zdrențe. 3. (fig.) femeie tânără și vioaie.
30. [DAR] jurebie, jurebii, s.f. (reg.) V. jirebie.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL