1. [DEX '09] JINDUITOR, -OARE, jinduitori, -oare, adj. Care jinduiește; râvnitor, poftitor; jinduit. [Pr.: -du-i-] – Jindui + suf. -tor.
2. [MDA2] jinduitor, ~oare a [At: PISCUPESCU, O. 126 / V: (reg) jân~ / Pl: ~i, ~oare / E: jindui + -tor] 1-3 Care jinduiește (1-3).
3. [DEXI] jinduitor, -oare adj. Care jinduiește; rîvnitor, poftitor. sil. -du-i-. pl. -ori, -oare. /jindui + -tor.
4. [DLRLC] JINDUITOR, -OARE, jinduitori, -oare, adj. Care jinduiește; doritor, poftitor.
5. [MDA2] jânduitor, ~oare a vz jinduitor
6. [DOOM 3] jinduitor adj. m., pl. jinduitori; f. sg. și pl. jinduitoare
7. [DOOM 2] jinduitor adj. m., pl. jinduitori; f. sg. și pl. jinduitoare
8. [DGS] jinduitor, -oare adj. (despre oameni; urmat de determ. introduse prin prep. „după”) ahtiat, avid, dorit, doritor, dornic, jinduit, râvnitor, ahotnic, <fig.> flămând, înfometat, însetat, lacom, setos, <fig.; înv. și reg.> însetoșat, <fig.; înv.> lihnit. Tânărul este jinduitor după muzică.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL