1. [MDA2] jilău sn [At: H XVIII, 104 / Pl: ? / E: nct] (Teh) Rindea.
2. [Scriban] jilăŭ V. gealăŭ.
3. [Scriban] gealăŭ n., pl. ăĭe (ung. gyalu). Nord. Rîndea. – În Trans. și gilăŭ, jilăŭ, ghilăŭ, ghelăŭ.
4. [DAR] jilău s.n. (reg.) gealău, rindea.
5. [DRAM 2021] jilắu, jilauă, s.n. Unealtă folosită în tâmplărie pentru fasonarea pieselor din lemn prin așchiere; rindea: „Din săcure mă cioplește, / Din jilău mă jiluiește” (Calendar, 1980). – Et. nec. (MDA); din magh. gyalu „rindea” (Scriban).
6. [DRAM 2015] jilău, jilauă, s.n. – Unealtă folosită în tâmplărie pentru fasonarea pieselor din lemn prin așchiere; rindea: „Din săcure mă cioplește, / Din jilău mă jiluiește”. – Et. nec. (MDA); din magh. gyalu „rindea” (Scriban).
7. [DRAM] jilău, -auă, s.n. – Unealtă folosită în tâmplărie pentru fasonarea pieselor din lemn prin așchiere; rindea: „Din săcure mă cioplește, / Din jilău mă jiluiește”. – Din magh. gyalu „rindea”.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL