1. [MDA2] jertfitor, ~oare smf, a [At: ISTORIA RUȘILOR, ap. GCR. II, 51/7,8 / V: (înv) ~tvitor, jirtvi~ / Pl: ~i, ~oare / E: jertfă + -itor] 1-2 (Persoană) care jertfește (1). 3-4 (Îvr) (Persoană) care ucide.
2. [DCR2] jertfitor, -oare s. m. f. Om care se jertfește ◊ „[...] intenția mea de a proslăvi minunatul pământ al patriei dintotdeauna, pe jertfitorii întru demnitatea, libertatea și demnitatea neamului nostru.” I.B. 7 XII 85 p. 5 (din jertfă + -tor)
3. [Șăineanu, ed. VI] jertfitor m. cel ce jertfește.
4. [MDA2] jertvitor, ~oare smf, a vz jertfitor
5. [MDA2] jirtvitor, ~oare smf, a vz jertfitor
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL