1. [MDA2] jerbie1 sf vz jerbă
2. [MDA2] jerbie2 sf vz jirebie1
3. [CADE] ❍JERBIE, ❍JĂRGHIE sf. Mold. Bucov. Jurubiță [ung. zseréb].
4. [Scriban] jérbie f. (ung. zseréb, seréb, jurubiță, rudă cu jerebie și și cu vĭarbă, precum și cu germ. garbe, fr. gerbe, snop. V. jerebie). Jurubiță. Fig. Jerbie de lumină, fascicul de lumină (Vlah. Rom. Pit. 100). – Dim. jerbioară și jerbiuță. În est jărbie, pop. jărghie: o jărghiuță de pămînt (Neam. Rom. Pop. 1, 573). Și jîrbiuță, pop. jîrghiuță și jîghiuță.
5. [DEX '09] JERBĂ, jerbe, s. f. 1. Buchet mare de flori, așezate în așa fel încât să aibă fața orientată în aceeași parte. 2. (Fiz.; în sintagma) Jerbă nucleară = fascicul de urme ale particulelor provenite din dezintegrarea unui nucleu atomic în nenumărate fragmente, ca urmare a ciocnirii sale de o particulă cosmică cu energia foarte mare. – Din fr. gerbe.
6. [DEX '09] JIREBIE1, jirebii, s. f. (Reg.) Grup de treizeci de fire de tort, formând o unitate de măsură la urzit, la depănat etc. – Cf. magh. zseréb.
7. [MDA2] jârebghie sf vz jirebie1
8. [MDA2] jerbă sf [At: C. PETRESCU, Î. II, 53 / V: (reg) ~bie / Pl: ~be / E: fr gerbe] 1 Buchet mare de flori, așezate în așa fel încât să aibă fața orientată în aceeași parte. 2 Obiect care seamănă cu un mănunchi mare de flori. 3 Formă pe care o ia un lucru care țâșnește și se împrăștie în fascicule. 4 Fascicul de scântei proiectat de explozia unui obuz. 5 (Fiz; îs) ~ nucleară Fascicul de urme ale particulelor provenite din dezintegrarea unui nucleu atomic în nenumărate fragmente, ca urmare a ciocnirii sale cu o particulă cosmică cu energie foarte mare.
9. [MDA2] jerebie sf vz jirebie1
10. [MDA2] jireabie sf vz jirebie1
11. [MDA2] jirebe sf vz jirebie1
12. [MDA2] jirebghie sf vz jirebie1
13. [MDA2] jirebie1 sf [At: MARIAN, CH. 32 / P: ~bi-e / V: jârebghie, jerbie, jer~, ~reab~, ~be, ~bghie, jurăb~, jur~, șireabă[1] / Pl: ~ii / E: mg zseréb] (Reg) 1 (Țes) Grup de treizeci de fire de tort formând o unitate de măsură la urzit, la depănat. 2 (Fig) Ferfeniță. 3 (Lpl; dep) Cai slabi și mari. 4 (Fig) Femeie tânără, vioaie.
14. [MDA2] jurăbie sf vz jirebie1
15. [MDA2] jurebie sf vz jirebie1
16. [MDA2] șirebie sf vz jirebie
17. [DEXI] jerbă s.f. 1 Buchet mare de flori așezate în așa fel încît toate să aibă fața orientată în aceeași direcție. Ce-i cu florile astea? întrebă speriat de proporțiile jerbei (CA. PETR.). 2 Coloană de apă produsă de căderea unui proiectil. 3 (milit.) Fascicul de mai multe torpile lansate aproape simultan asupra aceleiași ținte. 4 (fiz.) Jerbă nucleară = fascicul de traiectorii ale particulelor provenite din dezintegrarea unui nucleu atomic în nenumărate fragmente, ca urmare a ciocnirii sale de o particulă cosmică cu energie foarte mare. 5 Ansamblu de fîntîni arteziene ale căror jeturi dau împreună imaginea unei jerbe. • pl. -e. /<fr. gerbe.
18. [CADE] ❍JĂRGHIE... = JERBIE...
19. [CADE] *JERBĂ (pl. -be) sf. 🌿 Mănunchiu: ~ de flori [fr. gerbe].
20. [CADE] JIREBIE sf. 1 🚜 Loc, fășie îngustă de arătură, lot de pămînt ¶ 2 ⛓ Jurubiță: jos, lingă portiță, e vîrtelnița cu jirebia de tort (slv.) [vsl. žrěbij]
21. [DLRLC] JERBĂ, jerbe, s. f. Buchet de flori așezate toate cu fața în aceeași parte. Ce-i cu florile astea? întrebă speriat de proporțiile jerbei, CAMIL PETRESCU, O. II 341. ◊ Fig. Ca luna august Voi plînge cu jerbe de stele. BENIUC, V. 63. Soldații au încremenit în loc cu armele pe umăr, cu gurile căscate la jerba de aburi care zbucnea forfotind la gura coșului. BART, S. M. 92.
22. [DLRLC] JEREBIE s. f. v. jirebie.
23. [DLRLC] JIREBIE, jirebii, s. f. 1. (Regional) Grup de treizeci de fire de tort, formînd o unitate de măsură la urzit, depănat etc. 2. Bucată (mai mult lungă și îngustă) de pămînt; fîșie, limbă de pămînt. – Variante: jerebie (SLAVICI, N. I 33), jurăbie (PREDA, Î. 115) s. f.
24. [DLRLC] JURĂBIE s. f. v. jirebie.
25. [DN] JERBĂ s.f. Buchet de flori așezat în așa fel încît toate să aibă fața orientată în aceeași parte. ◊ Jerbă nucleară = fascicul de traiectorii ale particulelor cu sarcină electrică provenite din dezintegrarea unui nucleu atomic. [< fr. gerbe].
26. [MDN '00] JERBĂ s. f. 1. buchet de flori așezat în așa fel încât toate să aibă fața orientată în aceeași parte. 2. coloană de apă produsă de căderea unui proiectil. 3. fascicul de mai multe torpile lansate aproape simultan asupra aceleiași ținte. ♦ ~ nucleară = fascicul de traiectorii ale particulelor emise de un nucleu radioactiv. 4. ansamblu de fântâni arteziene al căror jet dă împreună imaginea unei jerbe (1). (< fr. gerbe)
27. [Șăineanu, ed. VI] jerbă f. mănunchiu (=fr. gerbe).
28. [Șăineanu, ed. VI] jirebie f. V. jerebie: jirebie de tort.
29. [Scriban] jerébie și jirébie f. (pol. žerebie, žrezebie, jerebie; rut. žéreb, rus. žérebeĭ, sorț, răboj, un bir, žerebeëk, bucată de hîrtie, de lemn orĭ de alt-ceva p. a trage la sorțĭ, d. vsl. žrebiĭ, žrebŭ, sorț. V. jerbie). Est. Vechĭ. Parte de pămînt (proprietate individuală) ĭeșită cuĭva la sorțĭ, numită și delniță. Azĭ. Loc de arătură lung și îngust (sfoară, curea, chingă). Fășie de munte de la vîrf la poale. Jerbie, jurubiță. – La Săcele (Trans.) jurébie, jurubiță, legătură, fascicul de ață.
30. [Scriban] jirbiúță V. jerbie.
31. [Scriban] jirébie V. jerebie.
32. [Scriban] jîghiúță V. jerbie.
33. [Scriban] jîrghiúță V. jerbie.
34. [Scriban] jurébie V. jerebie.
35. [IVO-III] jerbie, -biei gen. a.
36. [DOOM 3] jerbă s. f., g.-d. art. jerbei; pl. jerbe
37. [DOOM 3] jirebie (reg.) (desp. -bi-e) s. f., art. jirebia (desp. -bi-a), g.-d. art. jirebiei; pl. jirebii, art. jirebiile (desp. -bi-i-)
38. [DOOM 2] jerbă s. f., g.-d. art. jerbei; pl. jerbe
39. [DOOM 2] jirebie (reg.) (-bi-e) s. f., art. jirebia (-bi-a), g.-d. art. jirebiei; pl. jirebii, art. jirebiile (-bi-i-)
40. [IVO-III] jerbă, -be.
41. [DER] jerbă (jerbe), s. f. – Mănunchi. – Var. (înv.) jerbie. Fr. gerbe. Var. este rezultat al unei încrucișări cu jirebie.
42. [DER] jirebie (jirebii), s. f. – 1. Jurubiță, scul. – 2. Fîșie îngustă de pămînt de lucrat. – Var. jerebie, jurebie. Sl., cf. pol. žerebie, rus. žerebeja „prăjină”, rut. žerebij „fîșie de pămînt” (Cihac, II, 157; DAR), din sl. žrĕbij „parcelă, lot, bucată de pămînt”. Primul sens este mai puțin clar. Prezența sa în mr. jireagl’ă, megl. jireagă, pare să indice că este vorba de același cuvînt sl. cu sens neatestat „mănunchi de fire”, poate prin aluzie la tragerea la sorți, cf. sfoară, funie, cu același sens dublu de „fir” și „parcelă de pămînt”. Totuși, DAR crede că este vorba de două cuvinte diferite. Cf. și bg. žrebij „parcelă”, sb. ždreb „parcelă”, mag. zséreb „scul”. Se folosește mai ales în Mold. și mai puțin în Trans. Der. jurubiță, s. f. (scul), cu var. jurebiță, jirbiuță, jirghiță, jighiuța; jirebi, vb. (a îndoi, a plia). Cf. jerbie, jerui.
43. [DAR] jirebie1, jirebii, s.f. (reg.) 1. grup de treizeci de fire de tort, formând o unitate de măsură la urzit, la depănat; jurubiță. 2. (la pl.) ferfenițe, sufile, zdrențe. 3. (fig.) femeie tânără și vioaie.
44. [DAR] jurebie, jurebii, s.f. (reg.) V. jirebie.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL