1. [DEX '09] JERATEC s. n. v. jăratic.
2. [MDA2] jeratec sn vz jăratic
3. [DEXI] jeratec s.n. v. jăratic.
4. [CADE] JERATEC 👉 JĂRATEC
5. [Scriban] jerátec V. jăratic.
6. [DEX '09] JĂRATEC s. n. v. jăratic.
7. [DEX '09] JĂRATIC s. n. Jar1. ◊ Loc. adj. De jăratic = care pare că arde; arzător. ◊ Expr. A sta (sau a ședea) ca pe jăratic = a fi extrem de nerăbdător și de neliniștit sau a fi foarte grăbit. [Var.: jăratec, jeratic, jeratec s. n.] – Din sl. žaratŭkŭ.
8. [DEX '09] JERATIC s. n. v. jăratic.
9. [MDA2] jaratec sn vz jăratic
10. [MDA2] jaratic sn vz jăratic
11. [MDA2] jăratec sn vz jăratic
12. [MDA2] jăratic sn [At: DOSOFTEI, V. S. 20/2 / V: jaratec, jar~, ~tec, jeratec, jer~ / E: slv жаратъкъ (жєратъкъ)] 1 Jar (1). 2 (Îe) A sta (sau a ședea) ca pe ~ A fi extrem de nerăbdător și de neliniștit. 3 (Îae) A fi foarte grăbit. 4 (Pop; îe) A trage ~ sub oala lui A fi preocupat în primul rând de interesele personale. 5 (Pop; îe) A arde (pe cineva) ~ul sub tălpi A fugi repede. 6 (Pop; d. cai; îe) A mânca ~ A fi foarte iute. 7 (Fig; îla) De ~ Care pare că arde. 8 (Fig; îal) Arzător. 9 (Pop; îe) ~ul stă și sub cenușă Se zice atunci când o primejdie este pe cale să apară. 10 Obiect de piatră sau de fier, pus sub vatră sub lemnele care ard pentru a le ridica.
13. [MDA2] jeratic sn vz jăratic
14. [DEXI] jăratec s.n. v. jăratic.
15. [CADE] JĂRATEC, JĂRATIC, JERATEC, JERATIC sbst. Cărbuni aprinși, mangal aprins, jar: zice unei babe... să ia cucoșul, să-l asvîrlă întrun cuptior plin cu jăratec (crg.); la jăraticul ce-l trăsese pe vatră, frigea o frigare de pui (isp.) Fig. norii aprinși se farmă, bulgări de jăratic se’mprăștie pe cer (vlah.) [vsl. žaratĭcŭ]
16. [DEX '98] JĂRATIC s. n. Jar1. ◊ Loc. adj. De jeratic = care pare că arde; arzător. ◊ Expr. A sta (sau a ședea) ca pe jăratic = a fi extrem de nerăbdător și de neliniștit sau a fi foarte grăbit. [Var.: jăratec, jeratic, jeratec s. n.] – Din sl. žaratŭkŭ.
17. [DLRLC] JĂRATIC s. n. (Și în forma jeratic) Totalitatea cărbunilor pe jumătate stinși sau acoperiți cu cenușă, rămași în foc după ce s-a terminat arderea cu flacără. V. jar. Focul pîlpîia, învăluit de vînt, fărîmîndu-se în jăratic. SADOVEANU, O. VI 249. Un berbec întreg... a început să sfîrîie pe jăratic. GALACTION, O. I 267. Începură să sosească feciori... călări pe cai ce păreau că se hrănesc cu jeratic. VISSARION, B. 19. ◊ Loc. adj. De jăratic = care pare că arde, că este aprins; arzător, ca focul. Spre apusul de jăratic, Cu livezi scăldate-n aur, Trece-un nour singuratic. TOPÎRCEANU, M. 17. Mamă, sînt silită eu Să-i tot văd în vis mereu Ochii de jăratic? COȘBUC, P. I 184. ◊ Expr. A sta (sau a ședea) ca pe jăratic = a fi foarte nerăbdător sau foarte grăbit. – Variante: jăratec (SLAVICI, O. I 363), jeratec (EMINESCU, N. 56), jeratic s. n.
18. [Scriban] jarátic V. jăratic.
19. [Scriban] jărátic, jerátic, (vechĭ) -ec și (est) jarátic n., pl. e (vsl. žeravŭ, arzător, aprins, žariti, a frige [V. jărăsc]; rus. žaratok, locu unde arde locu în sobă, žeratok, cenușă; ung. zsarát, zsarátnok, zsarátnog, cenușă caldă. V. jar, pojar, jerăgăĭ). Cărbunĭ aprinșĭ. V. jeg.
20. [DOOM 3] jăratic s. n.
21. [DOOM 2] jăratic s. n.
22. [MDO] jeratic
23. [IVO-III] jeratic.
24. [DGS] jăratic s.n. jar, <pop.> jărăgai, <reg.> jeg, șperlă, <înv.> jariște. Îi place porumbul copt în jăratic.
25. [DLRLV] JERATEC s.n. v. jăratec.
26. [DLRLV] JĂRATEC s.n. (Mold., ȚR, Trans. SV) Cărbuni aprinși. A: I-au turnatu-i jeratec preste cerbice. DOSOFTEI, VS. B: Îl unseră cu untdelemn pre cap și-i turnară jăratec aprins. M 1698, 45v. ◊ Fig. Arătîndu-te, Simeone, jăratec înțelegatoriu, nu te-ai închinat focului. M 1780, apr. 60v, col. 1; cf. MINEIUL (1776); M 1779, febr., 43v, col. II. C: Făcuse jăratec, că era frig si să încălziia. NT 1648, 129v. Variante: jeratec (DOSOFTEI, VS; MINEIUL (1776); M 1779, febr., 43v, col. II). Etimologie: sl. žaratŭkŭ. Cf. j ă r i ș t e (1), j e g.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL