1. [DEX '09] JELUIRE, jeluiri, s. f. Acțiunea de a (se) jelui și rezultatul ei; plângere, tânguire, jeluială. ♦ (Concr.) Reclamație, jalbă. – V. jelui.
2. [MDA2] jeluire sf [At: DRĂGHICI, R. 280 / V: jăl~ / Pl: ~ri / E: jelui] 1 (Înv) Întristare. 2 (Mol; înv) Scârbire. 3 Compătimire. 4 Bocire. 5 Regret. 6 Tânguire. 7 Doliu. 8 Plângere de un neajuns, o supărare etc. Si: jeluială (8), jeluit1 (8). 9 (Înv) Adresare a unei plângeri (unei autorități) Si: jeluială (9), jeluit1 (9). 10 (Înv) Reclamație. 11 (Îvp) Dorință. 12 (Îvp) Dor. 13 (Îvp) Poftă.
3. [DEXI] jeluire s.f. 1 Faptul de a (se) jelui; (pop.) jeluială. 2 concr. Reclamație, jalbă. • pl. -i. /v. jelui.
4. [CADE] JELUIRE, †JĂLUIRE sf. Faptul de a jelui, plîngere, reclamațiune: sistemul lor era de a nu asculta niciodată o jăluire (i.-gh.).
5. [DLRLC] JELUIRE, jeluiri, s. f. Acțiunea de a (se) jelui și rezultatul ei; tînguire, vaiet, plîngere. Eu nu mai am fecior... spuse Vasile Crîngașu ca o jeluire. Fecior am avut... nu-l mai am. CAMILAR, TEM. 191. Veniți toți de ascultați... amară jeluire. ȘEZ. VIII 41.
6. [DEX '09] JELUI, jeluiesc, vb. IV. 1. Refl. (adesea fig.) A se jeli (1). ♦ Refl. și intranz. A cere dreptate, a adresa o plângere (cuiva); a se plânge (la...). 2. Tranz. A deplânge, a compătimi, a jeli (3). [Prez. ind. și: jelui] – Din sl. žalovati.
7. [MDA2] jălui v vz jelui
8. [MDA2] jăluire sf vz jeluire
9. [MDA2] jelui [At: COD. VOR. 174/4 / V: jăl~, jul~ / Pzi: ~esc, jelui, jălui / E: slv жаловати „a jeli”] 1 vr (Înv) A se întrista. 2 vr (Mol; înv) A se scârbi. 3 vt A compătimi pe cineva. 4 vt A boci pe cineva. 5 vt A avea milă de cineva. 6 vi A jeli (7). 7 vr A da expresie durerii, revoltei, nemulțumirii etc. Si: a se jelcui (2), a se tângui. 8 vr A se plânge de un neajuns, de o supărare etc. 9 vt (Înv) A adresa cuiva o plângere (în scris). 10 vi A se plânge la... 11 vt A reclama. 12 vt (Înv) A dori ceva cu ardoare. 13 vi (Înv) A aspira la ceva.
10. [MDA2] jului v vz jelui
11. [CADE] ❍JĂLUI... 👉 JELUI...
12. [CADE] ❍JELCUI = JELUI: Jelcui-m’aș, jelcui, Jelcui-m’aș cătr’o piatră, Nu m’ar ști lumuca toată (brl.).
13. [CADE] JELUI, †JĂLUI I. vb. tr. ‡A plînge (pe cineva), a tîngui. II. vb. intr. ‡A reclama: pîrăsc și jeluesc, dau jalbă și trag pe altul la judecată (leg.-car.). III. vb. refl. A se jeli, a se tîngui, a se plînge; a adresa o jalbă, a reclama: mi se jeluia că era persecutat de guvern (i.-gh.); văzînd pe cuconița într’un ceardac, ei începură să se jeluiască la dînsa (isp.); ai băut cît șepte și mai ai obraz să te jeluești (alecs.) [vsl. žalovati].
14. [DEX '98] JELUI, jeluiesc (jelui), vb. IV. 1. Refl. (adesea fig.) A se jeli (1). ♦ Refl. și tranz. A cere dreptate, a adresa o plângere (cuiva); a se plânge (la...). 2. Tranz. A deplânge, a compătimi, a jeli (3). – Din sl. žalovati.
15. [DLRLC] JELUI, jeluiesc, vb. IV. 1. Refl. A da expresie durerii prin vorbe, plîns, vaiet; a se plînge, a se văieta. Niciodată nimeni n-a auzit-o jeluindu-se. DUNĂREANU, CH. 104. Nu poate face un pas fără-a se jelui că-i ostinit. ALECSANDRI, T. 610. (Cu pronunțare regională) Să mă jăluiesc n-am gură. CONACHI, P. 128. ◊ Fig. Ulițele pustii pe care se jeluia viscolul... se umplură de zgomotul motoarelor. DUMITRIU, N. 197. Vîntul se jeluiește afară, mînînd roate de frunze. SADOVEANU, O. I 335. ◊ (Urmat de determinări la dativ) Jelui-m-aș și n-am cui. HODOȘ, P. P. 154. Jelui-m-aș munților De dorul părinților. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 192. ♦ (De obicei urmat de determinări la dativ sau introduse prin prep. «la») A se plînge împotriva unei nedreptăți, unui neajuns, a reclama, a cere dreptate. Văzînd pe cuconița într-un cerdac, ei începură să se jeluiască la dînsa. ISPIRESCU, L. 180. Toți de el se jeluia, La domnul, la Caragea. ALECSANDRI, P. P. 159. Se jeluiră Porții de astă calcare a dreptului națiilor. NEGRUZZI, S. I 242. ◊ Intranz. Viu să jeluiesc De acest ticălos Ce sufletul mi-a scos. ALEXANDRESCU, M. 378. 2. Tranz. (Popular) A compătimi, a căina. Cîți voinici mă întîlnesc, Cu toții mă jeluiesc. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 177. – Prez. ind. și: jelui (TOMA, C. V. 351, TEODORESCU, P. P. 279) vb. IV.
16. [Șăineanu, ed. VI] jeluì v. 1. a se plânge întruna; 2. a da jalbă, a reclama. [Slav. JALOVATI].
17. [Scriban] jăluĭésc (est) și jeluĭésc (vest și L.V.) v. tr. (vsl. žalovati, a jăli, amestecat cu želati, a dori). Regret: jeluind greșala (Dos.). Acuz, reclam: l-aŭ jăluit de baniĭ ce le-aŭ luat (Nec.). V. intr. Regret: jeluind de cuvintele ce zise (Cod. Vor.). Doresc, mĭ-e dor: vulturul spre puiĭ săĭ jeluĭa (Cor.). Reclam: aŭ trimes boĭerĭ de aŭ jăluit la poartă (Nec.). V. refl. Mă plîng, reclam: mă jăluĭesc de ceva, cineva, că mi s’a furat ceva.
18. [Scriban] jeluĭésc V. jăluĭesc.
19. [DOOM 3] jeluire s. f., g.-d. art. jeluirii; pl. jeluiri
20. [DOOM 2] jeluire s. f., g.-d. art. jeluirii; pl. jeluiri
21. [DOOM 3] jelui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jeluiesc, 3 sg. jeluiește, imperf. 1 jeluiam; conj. prez. 1 sg. să jeluiesc, 3 să jeluiască
22. [DOOM 2] jelui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jeluiesc, imperf. 3 sg. jeluia; conj. prez. 3 să jeluiască
23. [MDO] jelui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jeluiesc, conj. jeluiască)
24. [IVO-III] jeluesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.
25. [DGS] jeluire s.f. 1 bocire, jelire, plângere, plâns1, jeluială, <înv.> lugire. 2 ah, boceală, bocire, bocit1, căinare, jelire, jelit1, lamentare, lamentație, plângere, plâns1, tânguială, tânguire, tânguit1, văitare, văitat1, văitătură, ieremiadă, lament, lamentouri, deplorație, <pop. și fam.> văicăreală, văicărit, jeluială, văicăritură, <înv. și reg.> olălăire, olecăire, olecăitură, scremut1, cântare, văierare, văierat, <înv.> cramură, lugire, obidire, plângeoșie, văierătură, <deprec.> scâncitură.
26. [DGS] jelui vb. IV. I 1 tr., intr. a boci, a jeli, a plânge, a tângui, <înv. și reg.> a petrece, a văita. 2 refl. (despre oameni) a se boci, a se căina, a se jeli, a se lamenta, a se plânge, a se tângui, a se văicări, a se văita, <înv. și pop.> a se ofta, a se aoli, a chiui, a se mișeli, a se neferici, <înv. și reg.> a se obidi, a se olălăi, a se olecăi, a se screme, a striga, a se cânta, a se frăsui, a se găvăli, a se geveli, a se lilii, a se pănăta, a se plângătui, a se scârbi, a se văiera, a se văina, a se vălăcăi, <înv.> a glăsi, a se glăsui, a hlipi, <fig.; înv. și pop.> a se tăvăli, <fig.; fam.> a scheuna. 3 tr. (compl. indică oameni sau soarta, suferințele, nenorocirile, necazurile etc. lor) a căina, a compătimi, a deplânge, a deplora, a jeli, a plânge, a compasiona, <înv. și pop.> a tângui, a văicări, <înv. și reg.> a căi, a sărăci, a șăinăli, a văiera, a văita, <înv.> a obida, <latin.; înv.> a lugi. 4 refl. (înv.; despre oameni) v. Căi. Pocăi1. Regreta. II (înv.) 1 tr., refl. (compl. sau sub. indică oameni) v. Acuza. Culpabiliza. Incrimina. Inculpa. Învinovăți. Învinui. Recrimina. 2 tr. (compl. indică oameni, stări de fapte etc.) v. Denunța. Pârî. Raporta. Reclama. Spune. III (înv.) 1 tr., intr. v. Dori. Jindui. Năzui. Pofti. Pretinde. Râvni. Tinde. Urmări. Visa. Viza2. 2 tr. v. Dori. Jindui. Pofti. Râvni. Ține. Vrea.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL