1. [MDA2] jelcui vr [At: BUD, P. P. 24 / V: jăl~ / Pzi: ~esc / E: ucr жалкувати] (Înv) 1 A se întrista. 2 A se jelui (7).
2. [MDA2] jălcui v vz jelcui
3. [CADE] ❍JELCUI = JELUI: Jelcui-m’aș, jelcui, Jelcui-m’aș cătr’o piatră, Nu m’ar ști lumuca toată (brl.).
4. [DAR] jelcui, jelcuiesc, vb. IV refl. (reg.) a se jelui.
5. [DRAM 2015] jălcui, jălcuiesc, vb. refl. – (reg.) A se jeli, a plânge, a se lamenta: „Și prin codru pribegesc / La frunza mă jălcuiesc” (Papahagi, 1925). – Din ucr. žalkuvati (DER); cf. jelcui (MDA).
6. [DRAM] jălcui, jălcuiesc, vb. refl. – A se jeli, a plânge, a se lamenta: „Și prin codru pribegesc / La frunza mă jălcuiesc” (Papahagi 1925). – Din ucr. žalkuvati (DER).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL