1. [DEX '09] JGHEAB, jgheaburi, s. n. 1. Conductă sau canal deschis în partea superioară, făcute în piatră, într-un trunchi de copac etc., permițând (prin înclinarea sa) scurgerea unui lichid sau a unui material pulverulent. ♦ Canal de scurgere pentru apă sau adăpătoare pentru vite. ♦ Streașină. 2. Crestătură, scobitură, adâncitură. 3. Făgaș, râpă făcută la munte de șuvoiul ploilor; p. ext. vale. 4. Șănțuleț, canal mic care servește la udatul semănăturilor (în grădinile de zarzavat); rigolă. 5. Scocul morii. – Din sl. žlebŭ.
2. [MDA2] jgheab sn [At: DOSOFTEI, V. S. 104 / S și: (înv) jghiab / V: jdeav, sghiab, șghiab[1] / Pl: ~uri / E: slv жлѣбъ] 1 Canal pentru scurgerea apei. 2 (Înv; fig) Cataractă. 3 Albie săpată într-un trunchi de copac sau în piatră pentru scurgerea apei din fântână. 4 Adăpătoare pentru vite. 5 Conductă sau canal deschis în partea superioară, făcute în piatră, într-un trunchi de copac etc. permițând (prin înclinarea sa) scurgerea unui lichid sau a unui material pulverulent. 6 Trunchi de copac scobit în care se pune hrana oilor. 7 Fântână mică. 8 Scoc de lemn sau de tinichea pus de-a lungul streașinii de la casă pentru scurgerea apei de pe acoperiș Si: uluc. 9 Scoc la moară. 10 (Îf sghiab) Parte a morii în care curge făina măcinată. 11 (În industria carboniferă; îs) ~ oscilant Serie de tole de fier curbate în formă de jgheab (9) puse în funcțiune de un motor. 12 Călcător folosit la prepararea vinului. 13 Crestătură. 14 Scobitură. 15 Adâncitură. 16 Șănțuleț care servește la udatul semănăturilor (în grădinile de zarzavat) Si: rigolă. 17 Scobitură în formă de canal făcută de ploi în stânci. 18 Scobitură făcută de om în lemn sau în piatră. 19 Loc pe unde se coboară lemnele din pădurile de munte. 20-21 Făgaș sau râpă făcute la munte de șuvoiul ploilor. 22 (Pex) Vale. 23 (Înv) Albie. 24 (Înv) Scobitură în bârnele din care se construiesc pereții caselor țărănești Si: (reg) jghebături. 25 Crestătură făcută în piciorul de sus al prispei. 26 Joncțiune a bârnelor de la colțurile casei. 27 Șanț la masa dulgherului, unde se țin uneltele. 28 Loc cuprins între două masive de munte. 29 Drum îngust și adânc între două dealuri. 30 Colț de stâncă. 31 (Reg) Loc arid. 32 (Reg) Osie a vagonetului cu care se scoate piatra din mină. 33 (Trs) Plasă de pescuit Si: pleșcă. 34 (Trs) Sicriu. 35 (Reg; lpl) Gospodărie cu toate acareturile.
3. [DLRLC] JGHEAB, jgheaburi, s. n. 1. Trunchi de copac (sau piesă de lemn, de piatră etc.) scobit la mijloc de la un capăt la altul ca un șanț și servind drept canal de scurgere pentru apă sau ca adăpătoare pentru vite. [Calul] băgă capul în jgheab și bău. PREDA, Î. 132. Vinul tău e apă goală și paharul tău e de lemn scobit ca jgheabul din care s-adapă vitele. DELAVRANCEA, O. II 259. Pe jgheabul verde al cișmelei un faun rustic c-o naiadă S-au prins de vorbe. MACEDONSKI, O. I 63. ♦ Conductă deschisă așezată la marginea acoperișului unei case, pentru scurgerea apei; uluc. 2. Șanț îngust, crestătură, adîncitură. V. șănțuleț. Trecui din stinga la dreapta tamponul, luai guma de șters din jgheabul de sticlă și o pusei pe o bucată de hîrtie, pe masă. ARGHEZI, P. T. 153. O lespede lată... brăzdată de jgheaburi netede, adîncite de mînă de om. C. PETRESCU, R. DR. 55. ◊ Fig. [Picăturile] se scurgeau tot mai grele, tot mai dese, pe jgheabul unui creț al cioarecilor. GALAN, Z. R. 208. 3. Făgaș, rîpă, dîră făcută de șuvoiul ploilor la munte; p. ext. vale. Uraganele umplură jgheaburile largi ale munților și, ca niște imense puhoaie vijelioase, se rostogoleau prăpăstios la vale. HOGAȘ, M. N. 175. Pe sus, pe pustiile jgheaburi, Prin rîpele munților suri, Zac zmeii cu trupul de aburi. COȘBUC, P. II 8. Pămîntul se lăsa la vale... pînă se cufunda în jgheaburile mult umbrite ale Rîmnicului și Rîmnicelului. ODOBESCU, S. III 195. 4. Șănțuleț săpat în pămînt care servește la udatul semănăturilor, mai ales în grădinile de zarzavat; rigolă. Jgheabul se întinde ca un vrej, ca un șarpe, făcînd înconjurul grădinii, iar pe-alocuri trece printre brazde și le udă pe toate. PAS, L. II 69. – Variantă: zgheab (TEODORESCU, P. P. 171) s. n.
4. [Scriban] jgheab (ea dift.) n., pl. urĭ (vsl. žliebŭ, žlebĭ, žlibĭ, sîrb. bg. žleb, de unde și ung. zsilip, zselép, szilib. V. jilip. Cp. cu zglobiŭ). Vest. Uluc (la streșină). Uluc, troacă (de adăpat vitele). Canal de dus apa la moară. Drum îngust între dealurĭ. Jghebătură. – Rar și zgheáb. V. pij.
5. [MDA2] jdeab sn[1] vz jgheab
6. [MDA2] jdeav sn vz jgheab
7. [MDA2] știab sn vz jgheab
8. [DLRM] ZGHEAB s. n. v. jgheab.
9. [Șăineanu, ed. VI] jghiab n 1. lemn gros scobit în care s’adapă vitele; 2. canal, conduct, în special de scurs apa la moară sau ploaia de pe case; 3. pl. (în stilul biblic) cataracte: jghiaburile cerului; 4. colț de stâncă, drum îngust între dealuri; 5. drob mare de sare gemă. [Slav. JLĬEBŬ, canal (cu un g intercalat ca în sglobiu)].
10. [Scriban] zgheab, V. jgheab.
11. [DOOM 3] jgheab s. n., pl. jgheaburi
12. [DOOM 2] jgheab s. n., pl. jgheaburi
13. [MDO] jgheab
14. [IVO-III] jghiab.
15. [DER] jghiab (-buri), s. n. – 1. Canal, conductă deschise în partea superioară, ce permit scurgerea unui lichid. – 2. Streașină. – 3. Canal de irigație. – 4. Șanț de scurgere, rigolă. – 5. Albie, copaie. – 6. Crestătură, scobitură, adîncitură. – 7. Trecătoare, chei, pas îngust între doi munți. – 8. (Trans.) Sicriu. – Var. sghiab. Sl. žlĕbŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 51; Cihac, II, 157; Conev 82), cf. bg., sb., cr. žleb, ceh. žlab, pol. žlob, rus. žolob. Din același cuvînt sl. provine mag. zsilip, zselép, de unde jilip, s. n. (jgheab de moară; jgheab ce folosește pentru scoaterea, prin alunecare, a buștenilor tăiați la munte), dublet al cuvîntului anterior (Cihac, II, 510; Gáldi, Dict., 140; după Miklosich, Slaw. Elem., 22, direct din sl.). Der. jghebui, vb. (a face jgheab); înjgheba, vb. (a asambla; a alcătui, a face ceva; a aranja, a repara). Aceleiași familii pare a-i aparține jilapiță, s. f. (Banat, lapoviță), cf. sb. žljebica „adîncitură a buzei de sus”.
16. [Argou] jgheab, jgheaburi s. n. stomac.
17. [DGS] jgheab s.n. 1 adăpătoare, troacă, uluc, teică1, <înv. și reg.> covată, scoc, lăturar, moldă, piuă, vălău. A pus apă în jgheab pentru a bea caii. 2 (constr.) burlan, uluc, șipot, țurloi, țurțur, țuțuroi. Pe jgheab curge apa de la izvor sau de la cișmea. 3 rigolă. În grădina de zarzavat a făcut mai multe jgheaburi care să-i servească la udat. 4 (constr.) streașină, <înv. și reg.) scoc, apărătoare (v. apărător), cetârnă, plasă1, poaltă, poiată, streșinar, țurană. La acoperișul casei are jgheaburi pentru scurgerea apei de ploaie. 5 (la moara de apă) scoc, uluc, burlan, lăptoc, șipot, hadă, padină, pod1, slobozitoare (v. slobozitor), ton3, vălău, <înv.) hamza. Prin jgheab curge apa care pune în mișcare roata morii. 6 (vit.) călcătoare (v. călcător), lin1, <reg.>putină. În jgheab se zdrobesc strugurii. 7 (reg.) v. Coșciug. Sarcofag. Sicriu. 8 (tehn.; înv.) v. Canal. Conductă. Tub. 9 (anat.; arg.) v. Stomac.
18. [DAR] jdeav s.n. (reg., înv.) jgheab.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL