1. [MDA2] jarlă sf vz șarlă
2. [DEXI] jarlă s.f. v. șarlă.
3. [DEX '09] ȘARLĂ, șarle, s. f. (Reg.) Javră, potaie. – Din engl. [King] Charles (numele unei rase de câini).
4. [MDA2] șarlă sf [At: POLIZU / V: (reg) ja~, șor~ / Pl: ~le / E: fr (king) Charles, numele unei rase de câini] 1 (Reg) Javră. 2 (Trs; Olt; pan) Mârțoagă. 3 (Reg; fam) Persoană leneșă. 4 (Reg; fam) Persoană flecară. 5 (Reg; fam) Persoană inoportună. 6 (Reg; art.) Horă nedefinită mai îndeaproape. 7 (Reg; art.) Melodie după care se execută șarla (6).
5. [MDA2] șorlă sf vz șarlă
6. [DLRLC] ȘARLĂ, șarle, s. f. (Regional) Javră, potaie. Cînii intrasă în casă, mîncasă tot din covată... – Ehei! șarle spurcate ce sînteți, v-ați apucat și mi-ați făcut pozna și mi-ați mîncat mălaiul? ȘEZ. VII 134.
7. [Șăineanu, ed. VI] șarlă f. 1. câine slab care latră într’una; 2. fig. și fam. om supărător.[Dela Charles sau Șarlă, nume ce se dă adesea câinilor].
8. [Scriban] șárlă f., pl. e (var. din cocearlă, cotarlă). Fam. Cotarlă.
9. [DOOM 3] șarlă (pop.) s. f., g.-d. art. șarlei; pl. șarle
10. [DOOM 2] șarlă (pop.) s. f., g.-d. art. șarlei; pl. șarle
11. [DER] șarlă (șarle), s. f. – Cîine, potaie. Origine necunoscută. Der. din fr. Charles (Tiktin; Candrea) este improbabilă, mai sigur este vorba de o creație expresivă, cf. cotarlă.
12. [Argou] șarlă, șarle s. f. om ipocrit / viclean / pervers.
13. [DAR] șarlă, șarle, s.f. (reg. și fam.) 1. javră, potaie. 2. mârțoagă. 3. persoană leneșă, flecară, neserioasă. 4. (art.) numele unei hore; melodie după care se execută acest dans.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL