1. [DEX '09] JANSENISM s. n. Mișcare reformatoare în Biserica catolică apărută în Olanda și Franța la mijlocul sec. XVII, care susținea predestinarea și propovăduia o morală austeră. – Din fr. jansénisime.
2. [MDA2] jansenism sn [At: DA ms / Pl: (nob) ~e / E: fr jansénisme] Curent social-religios catolic apărut în Olanda și în Franța la mijlocul secolului al XVII-lea, care susținea predestinarea și propovăduia o morală austeră.
3. [DEXI] jansenism s.n. Curent social-religios catolic, apărut în Olanda și în Franța, la mijlocul sec. 17, ca expresie a nemulțumirii păturilor intelectuale ale burgheziei și nobilimii față de regimul absolutist și de dominație al iezuiților, care propovăduia rigorismul moral, susținînd predestinarea. •/< fr. jansenisme; cf. nm. pr. Jansenius, numele lat. al teologului olandez Cornelius Otto Jansen.
4. [DEX '98] JANSENISM s. n. Curent social-religios apărut în Olanda și în Franța la mijlocul sec. XVII, care exprima opoziția unei părți a burgheziei față de iezuitism, preluând concepția despre predestinare și propovăduind o morală austeră. – Din fr. jansénisme.
5. [DN] JANSENISM s.n. Mișcare religioasă apărută în Franța în sec. XVII ca o expresie a nemulțumirii păturilor intelectuale ale burgheziei și nobilimii față de regimul absolutist și față de dominația iezuiților și care propovăduia rigorismul moral. [< fr. jansénisme, cf. Jansénius – teolog olandez].
6. [MDN '00] JANSENISM s. n. curent social-religios catolic, apărut în Olanda și Franța în sec. XVII, ca o expresie a nemulțumirii păturilor intelectuale ale burgheziei și nobilimii față de regimul absolutist și de dominație a iezuiților, care propovăduia rigorismul moral. (< fr. jansénisme)
7. [Șăineanu, ed. VI] jansenism n. doctrina lui Jansenius privitor la grație și predestinațiune.
8. [Scriban] *ĭansenízm n. Doctrina luĭ Jansen. – Și jans- (după fr.).
9. [Scriban] janseni- V. ĭanseni-.
10. [DOOM 3] jansenism s. n.
11. [DOOM 2] jansenism s. n.
12. [D.Religios] jansenism s. n. Mișcare religioasă în cadrul Bis. catolice, apărută și dezvoltată în Franța și Țările de Jos, cu unele trăsături doctrinare specifice protestantismului. Și-a luat numele de la Cornelius Jansenius, care, în cartea sa postumă Augustinus, și-a expus învățătura despre doctrinele fericitului Augustin, despre liberul arbitru, predestinație și grația divină, care ar fi dată numai anumitor oameni de la nașterea lor. Jansenismul a fost condamnat de Scaunul papal de la Roma în anul 1653 și a dispărut din Franța la jumătatea sec. 18 și treptat în Țările de Jos. – Din fr. jansénisme.
13. [DE] JANSENÍSM (< fr.; {s} n. pr. Jansenius) s. n. Curent social-religios catolic, apărut în Olanda și în Franța, pe baza doctrinei teologului olandez Cornelis Jansen. Centrul j. a fost mănăstirea Port-Royal, în jurul căreia s-au grupat învățați de seamă (B. Pascal, A. Arnauld, P. Nicole ș.a.). J. a preluat concepția Sf. Augustin despre predestinare și a propovăduit o morală austeră. Condamnat de papalitate (bulele din 1642, 1653, 1656);: în 1713, janseniștii sunt expulzați din Franța, refugiindu-se în Olanda, unde, până astăzi, mai există, la Utrecht, o biserică jansenistă, fundată în 1724.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL