1. [DEX '09] JĂLBAR, jălbari, s. m. (Înv.) Persoană care se ocupa cu scrisul jalbelor. [Var.: jelbar s. m.] – Jalbă + suf. -ar.
2. [MDA2] jălbar sn [At: FILIMON, C. II, 346 / V: jal~, jel~ / Pl: ~i / E: jalbă1 + -ar] (Înv) 1 Persoană care scrie jalbe1 (1). 2 (Pgn) Persoană nemulțumită care face multe reclamații.
3. [DEXI] jălbar s.m. v. jelbar.
4. [CADE] JĂLBAR, JELBAR sm. Cel ce scrie pentru plată, jalba, petiția cuiva: se făcu jălbar (FIL.)
5. [DEX '98] JĂLBAR s. m. v. jelbar.
6. [Scriban] jălbár m. Acela car, pentru banĭ, scrie pentru alțiĭ jalbe pe la autoritățĭ (maĭ ales la judecătorie). V. advocat.
7. [DEX '09] JELBAR s. m. v. jălbar.
8. [MDA2] jalbar sm vz jălbar
9. [MDA2] jelbar sm vz jălbar
10. [CADE] JELBAR 👉 JĂLBAR
11. [DEX '98] JELBAR, jelbari, s. m. (Înv.) Persoană care se ocupa cu scrisul jalbelor. – Jalbă + suf. -ar.
12. [DLRLC] JELBAR, jelbari, s. m. (Învechit și arhaizant) Persoană care se ocupa cu scrisul jalbelor. (Cu pronunțare regională) Are acesta jalbar o întorsătură de condei cum nu se mai află. SADOVEANU, B. 82. Să rămînă toată viața practicant, un fel de jălbar nenorocit. REBREANU, I. 62. Hotărî dar a se da la breasla condeiului și... se făcu jălbar. FILIMON, C. 177.
13. [DLRM] JELBAR, jelbari, s. m. (Înv. și arh.) Persoană care se ocupă cu scrisul jalbelor. [Var.: jălbar s. m.] – Din jalbă + suf. -ar.
14. [Șăineanu, ed. VI] jălbăr m. cel ce scrie jalbe: hotărî a se da la breasla condeiului și se făcu jălbar FIL.
15. [DOOM 3] jălbar (înv.) s. m., pl. jălbari
16. [DOOM 2] jălbar (înv.) s. m., pl. jălbari
17. [Argou] jălbar, jălbari s. m. persoană care are mania de a face reclamații la diferite organe de conducere.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL