1. [DEX '09] JACAȘ, jacași, s. m. (Reg.) Om jefuitor, hrăpăreț. [Var.: jăcaș s. m.] – Jac2 + suf. -aș.
2. [MDA2] jacaș, ~ă smf, a [At: LET. II, 365/18 / V: jăc~ / Pl: ~i, ~e / E: jac2 + -aș] 1-2 (Îrg) (Om) hrăpăreț.
3. [DEXI] jacáș s.m. (reg.) Om care jefuiește; om care este hrăpăreț. • pl. -i. și jăcăș s.m. /jac2 + -aș.
4. [DLRLC] JACAȘ, jacași, s. m. (Mold.) Jefuitor, prădător, hrăpăreț. Jacaș fiind de moarte, A luat pelea de pe sărman. ALECSANDRI, T. 548. ◊ (Adjectival) Nu mi s-au spurcat auzul cu zădarnici măguliri Ca să dobîndesc iubirea jacașelor stăpîniri. CONACHI, P. 49.
5. [DLRM] JACÁȘ, jacași, s. m. (Reg.) Om jefuitor, hrăpăreț. [Var.: jăcáș s. m.] – Din jac + sut. -aș.
6. [Scriban] jácaș, -ă adj. (d. jac). Est. Jăfuitor, rapace. V. zăcaș.
7. [DEX '09] JĂCAȘ s. m. v. jacaș.
8. [MDA2] jăcaș sm, a vz jacaș
9. [DEXI] jăcaș s.m. v. jacaș.
10. [CADE] †JĂCAȘ sm. Mold. Jefuitor: Cel care, ~ fiind de moarte, A luat pielea de pe sărman (ALECS.) [jac].
11. [Șăineanu, ed. VI] jăcaș m. Mold. jăfuitor: jăcaș fiind de moarte AL.
12. [DOOM 2] jacaș/jăcaș (reg.) s. m., pl. jacași/jăcași
13. [DOOM 3] !jăcaș (reg.) s. m., pl. jăcași
14. [DOOM 2] jăcaș v. jacaș
15. [DGS] jacaș s.m. (reg.) v. Jefuitor. Prădător. Spoliator.
16. [DLRLV] JACAȘ s.m. (Mold.) Hoț tîlhar..JacașNCCD.Jăcașii lor și până la Rodostoc ... au agiuns. ; cf. CANTEMIR, HR. ; cf. PSEUDO-AMIRAS (gl.); NECULCE. Etimologie: JAC + -aș. Cf. hânsar (1), lotru
17. [DLRLV] JĂCAȘ s.m. (Mold.) Hoț, tîlhar. Jacaș. NCCD (gl.). Jăcașii lor și pînă la Rodostos . . . au agiuns. CANTEMIR, HR.: cf. PSEUDO-AMIRAS (gl.); NECULCE. Etimologie: jac + suf. -aș. Vezi și jac, jăcui, jăcuire. Cf. h î n s a r (1), l o t r u.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL