1. [MDA2] izvorâtor, ~oare [ At: DOSOFTEI, V. S. 145 / V: (înv) ~rit~ / Pl: ~i, ~oare / E: izvorî + -tor] (Înv) 1 a Care face să izvorască. 2 a Care izvorăște. 3-4 smf, a (Persoană) de la care se trage obârșia. 5-6 smf, a (Persoană) de la care provine ceva.
2. [MDA2] izvoritor, ~oare a, smf vz izvorâtor
3. [Șăineanu, ed. VI] izvoritor a. și m. din care izvorește: marele mucenic Dimitrie, Izvoritorul de mir.
4. [Scriban] izvorîtór, -oáre adj. (d. izvorăsc). Care face să izvorască: sfîntu Dumitru izvorîtoru de mir.
5. [DOOM 3] izvorâtor (înv.) adj. m., s. m., pl. izvorâtori; adj. f., s. f. sg. și pl. izvorâtoare
6. [DOOM 2] izvorâtor (înv.) adj. m., s. m., pl. izvorâtori; adj. f., s. f. sg. și pl. izvorâtoare
7. [IVO-III] izvorăsc, -răști 2, -răște 3, -rască 3 conj., -ram 1 imp., -rând ger., -rîtor adj. v.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL