1. [DN] IZOCRONIC, -Ă adj. Izocron. [Var. isocronic, -ă adj. / < fr. isochronique].
2. [DN] ISOCRONIC, -Ă adj. v. izocronic.
3. [Scriban] *isocrón, -ă adj. (vgr. isóhronos d. isos, egal, și hrónos, timp. V. sin-cron). Fiz. Care se face în timpurĭ egale: oscilațiunile isocrone ale péndululuĭ. – Și isocrónic (după cronic), care se întrebuințează și ca adv: a oscila isocronic. – Și izo- (după fr.).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL