1. [DEX '09] IZNOAVĂ, iznoave, s. f. (Pop.) 1. Lucru nou, noutate; născocire. ◊ Loc. adv. De iznoavă = din nou, de la capăt, încă o dată. 2. Poznă, glumă, ghidușie; minciună, scornitură. – Din sl. izŭ nova „din nou”.
2. [MDA2] iznoavă sf [At: VARLAAM, C. 144/1 / V: ~navă, ~ou sn, ~ouă, ~ov sn, / Pl: ~ve / E: vsl изъ нова „din nou”] (Înv) 1 (Pop) Noutate. 2 (Pop) Născocire. 3 (Pop; îlav) De ~ Din nou. 4 (Pop; îal) Cu totul. 5 (Pop; îla) De ~ Înnoit2. 6 (Pop; îls) Lucru de ~ Înnoire. 7 (Mol) Ghidușie. 8 (Mol) Petrecere. 9 Bazaconie. 10 (Trs) Om mic.
3. [CADE] IZNOAVĂ (pl. -ve) sf. 1 Înnoitură, lucru nou, nepomenit, născocitură: m’am jurat să nu-mi mai bat capul cu asemenea iznoave (GN.) ¶ 2 Poznă; znoavă: îți venea să te strici de rîs de iznoavele lui Ivan (CRG.) ¶ 3 De ~, din nou: călcă de ~ învoiala ce facuse (ISP.); să face de ~ socoteala (JIP.) [vsl. i z ŭ n o v a „din nou”].
4. [DLRLC] IZNOAVĂ s. f. 1. (Popular) Vorbă fără rost, scornitură. Ia taci, mătușă, ce mai scornești iznoave! Om însurat ca dînsul? Lumea multe grăiește, da eu cred că-s minciuni. CONTEMPORANUL, VI 500. ♦ Invenție. Mare iznoavă-i și trinu (= trenul). Bun cap o mai avut cine l-o mai iscodit. MIRONESCU, S. A. 133. 2. (Învechit și arhaizant, în loc. adv.) De iznoavă = din nou, iarăși, de la capăt, încă o dată. Crainicii măriei-sale au făcut de iznoavă strigare de oaste. SADOVEANU, F. J. 572. Rîsetele și glumele încetară și toți se puseră de iznoavă pe lucru. MACEDONSKI, O. III 6. Cînd a ajuns acasă, și-a făcut de iznoavă socoteala, băbește, cum îl taie capul. VLAHUȚĂ, O. A. 356.
5. [Șăineanu, ed. VI] iznoavă f. Mold. 1. lucru nou și neauzit, poznă: nu-l duce capul... la atâtea iznoave CR.; de iznoavă, din nou; 2. snoavă: să te strici de râs de iznoavele lui Ivan CR. [Slav. IZŬ NOVA, din nou, iarăși].
6. [Scriban] iznoávă (oa dift.) f., pl. e (vsl. izŭ nova, din noŭ; bg. iznovo, sîrb. iznova și snova, rus. íznovo. V. znoavă, novac, noiță). Rar azĭ. Înoire, schimbare. Znoavă (noutate), poznă povestită. De iznoavă, din noŭ.
7. [MDA2] iznavă sf vz iznoavă
8. [MDA2] iznou sn vz iznoavă
9. [MDA2] iznouă sf vz iznoavă
10. [MDA2] iznov sn vz iznoavă
11. [CADE] ISNOAVĂ 👉 IZNOAVĂ.
12. [DOOM 3] iznoavă (pop.) s. f., g.-d. art. iznoavei; pl. iznoave
13. [DOOM 2] iznoavă (pop.) s. f., g.-d. art. iznoavei; pl. iznoave
14. [MDO] iznoavă
15. [IVO-III] iznoavă.
16. [DER] iznoavă (iznoave), s. f. – 1. Noutate. – 2. (Mold.) Glumă, banc. Sl. izŭ nova „din nou”. Cuvînt rar, se folosește mai ales în expresia iznoavă (var. de la iznov) „altă dată” (Miklosich, Slaw. Elem., 32; Tiktin; DAR). Probabil de aici snoavă, s. f. (glumă, banc), var. znoavă, și poate și snoabă (var. znoabă), s. f. (Banat, poznă).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL