1. [MDA2] izidă sf [At: VICIU, GL. / V: izadă, izădă, izâdă / Pl: ~e / E: izidi] (Reg) Risipă.
2. [Scriban] izídă f., pl. e (d. izidesc). Est. Risipire, consumare prea multă: a face izidă de mîncare. Fig. Iron. Om fără căpătîĭ, parazit. Lucru de izidă, destinat risipiriĭ saŭ uzuluĭ. A lăsa de izidă, a lăsa să se risipească saŭ să se strice.
3. [MDA2] izadă sf vz izidă
4. [MDA2] izădă sf vz izidă
5. [MDA2] izâdă sf vz izidă
6. [DAR] izidă (izâdă), s.f. (reg.) risipă, cheltuială nebunească.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL