1. [MDA2] izdănire sf vz ijderire
2. [MDA2] ijdăni v vz ijderi
3. [MDA2] ijdănire sf vz ijderire
4. [MDA2] ijdări v vz ijderi
5. [MDA2] ijdărî v vz ijderi
6. [MDA2] ijderi [At: MOXA, 349/2 / V: ~dăni, ~dări, ~dărî, izdăni, izdărî, izd~ / Pzi: ~resc / E: ns cf zădărî] (Înv) 1 vt A crea. 2 vt A descoperi ceva. 3 vt A iscodi ceva. 4 vt A scormoni. 5-6 vtr A (se) înteți. 7 vt A zădărî. 8 vi A-și avea originea în... 9 vi A se naște din...
7. [MDA2] ijderire sf [At: ȘEZ. III, 16 / V: ~dăni~, izdăni~ / Pl: ~ri / E: ijderi] 1 (Înv) Creare. 2 Descoperire. 3 Iscodire. 4 Scormonire. 5 Întețire. 6 Zădărâre. 7 Origine. 8 (Și în imprecații) Naștere.
8. [MDA2] isdăni v vz ijderi
9. [MDA2] izdăni v vz ijderi
10. [MDA2] izdărî v vz ijderi
11. [MDA2] izderi v vz ijderi
12. [CADE] ‡ IJDĂRÎ (-ărăsc), IJDERÎ (-erăsc), IJDERI (-eresc) I. vb. tr. A da naștere, a zămisli. II. vb. refl. A lua naștere.
13. [CADE] ‡ IJDERÎ, IJDERI 👉 IJDĂRÎ.
14. [Scriban] ijderésc și -irésc v. tr. (d. vre-o formă vsl. *iz-dĭrati, cum se vede din izdăritură). Vechĭ. Produc, daŭ la iveală. V. refl. Răsar, am originea. – Și -erăsc și -ărăsc,
15. [DOOM 3] ijderi (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ijderesc, 3 sg. ijderește, imperf. 1 ijdeream; conj. prez. 1 sg. să ijderesc, 3 să ijderească
16. [DOOM 2] ijderi (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ijderesc, imperf. 3 sg. ijderea; conj. prez. 3 să ijderească; ger. ijderind
17. [DER] IJDĂNI, ijdănesc, vb. IV. (Var.) Ijderi. (cf. ijderi)
18. [DER] IJDĂRI, ijdăresc, vb. IV. (Var.) Ijderi. (cf. ijderi)
19. [DER] ijderi (ijderesc, – it), vb. – 1. A afla, a descoperi, a inventa. – 2. A stîrni, a îmboldi, a ațîța. – 3. A se ivi, a proveni, a se naște. – Var. ijdări, ijdăni, izdări, izdăni, jidări, jidărî, zădărî. Sl. izdirati, cf. sb. izdirati se na koga „a trata pe cineva cu asprime”, bg. dirjă „a scormoni”, zadiram „a face să turbeze”. Sînt cuvinte înv. la toate sensurile și cu toate var., cu excepția lui zădărî, cu sensul lui bg. Explicațiile anterioare nu satisfac cuvîntul identic cu a îndîrji (Cihac, II, 147); din sl. izgnati „a expulza”, cf. izgoni (Tiktin). Cf. Scriban, care pleacă de la un sl. izdirati. – Der. ijderitor, adj. (creator); ijderenie (var. ijdăranie, ijderanie), s. f. (proveniență, origine); izdăritură, s. f. (proiect; creație); zădărîtor, adj. (iritant); zădăreală, s. f. (ațîțare, incitare).
20. [DER] IZDĂNI, izdănesc, vb. IV. (Var.) Ijderi. (cf. ijderi)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL