1. [DEX '09] IZBĂVI, izbăvesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A scăpa sau a face pe cineva să scape (dintr-o primejdie, boală etc.); a (se) salva, a (se) mântui. – Din sl. izbaviti.
2. [MDA2] izbăvi vtr [At: COD. VOR 142/12 / V: (înv) ~bovi / Pzi: ~vesc / E: vsl изƃавити] 1-2 A (se) mântui. 3-4 A (se) salva.
3. [CADE] IZBĂVI (-ăvesc) I. vb. tr. A mîntui, a scăpa: nu ne duce în ispită, ci ne izbăvește de cel rău; într’o săptămînă m’au izbăvit de podoabă (CRG.). II. vb. refl. A se mîntui, a se scăpa; a se cotorosi: s’a izbăvit Ipate și de dracul și de babă (CRG.) [vsl.]
4. [DEX '98] IZBĂVI, izbăvesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A scăpa (dintr-o primejdie, boală etc.); a (se) salva, a (se) mântui. – Din sl. izbaviti.
5. [DLRLC] IZBĂVI, izbăvesc, vb. IV. Tranz. (Învechit și arhaizant) A scăpa (dintr-o primejdie, pacoste, boală etc.), a salva, a mîntui (pe cineva). Vorbele trec; vor rămînea faptele, să mărturisească pentru mine. Ele au să mă cufunde, ori au să mă izbăvească. SADOVEANU, D. P. 19. O biată păsărică de munci te izbăvește. ALECSANDRI, P. III 308. Vindecă și izbăvește amărîta mea durere. CONACHI, P. 86. ◊ Refl. S-a ținut dîrz, a crezut în comunism și s-a izbăvit. SADOVEANU, M. C. 167.
6. [Șăineanu, ed. VI] izbăví v. 1. a scăpa sufletul, a mântui: o biată păsărică de munci te izbăvește Al.; 2. a scăpa de o primejdie, de o boală. [Slav. IZBĂVIȚI, a libera, a răscumpăra].
7. [MDA2] izbovi v vz izbăvi
8. [CADE] IZBĂVITOR, -TOARE adj. verb. (și sm. f.) IZBĂVI Care izbăvește, mîntuitor.
9. [Scriban] izbăvésc și (maĭ rar) izbovésc v. tr. (vsl. iz-baviti, a libera, a salva, d. byti, byvati, a fi, a deveni; izbava, răscumpărare, salvare. V. zăbăvesc, iz- și do-bîndesc, izbutesc). Liberez, salvez: izbăvește-ne, Doamne, de cel răŭ.
10. [Scriban] izbovésc, V. izbăvesc.
11. [DOOM 3] izbăvi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. izbăvesc, 3 sg. izbăvește, imperf. 1 izbăveam; conj. prez. 1 sg. să izbăvesc, 3 să izbăvească
12. [DOOM 2] izbăvi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. izbăvesc, imperf. 3 sg. izbăvea; conj. prez. 3 să izbăvească
13. [MDO] izbăvi
14. [IVO-III] izbăvesc, -veam 1 imp.
15. [DER] izbăvi (izbăvesc, izbăvit), vb. – A salva, a scăpa dintr-o primejdie, a elibera, a răscumpăra. Sl. izbaviti (Tiktin; DAR), cf. bg. izbavjam. – Der. izbavă, s. f. (salvare), din sl. izbava; izbăvitor, adj. (salvator); izbăvință, s. f. (înv., salvare).
16. [CECC] Dixi et salvavi animam meam (lat. „Am spus și mi-am izbăvit sufletul!”) – e formularea în limba latină a cuvintelor profetului Ezechiel (capitolul III, versetele 19 și 21) care recomandă să avertizezi atît pe omul ticălos să nu săvîrșească fapte rele, cît și pe omul drept, să nu cadă în păcat – căci numai spunîndu-le acest lucru, „mîntui-vei sufletul tău”. Scurgerea vremii a spălat culoarea biblică de pe aceste cuvinte care au îmbrăcat un veșmînt laic. Cu formula lapidară: dixi (am zis) filozofii își terminau odinioară demonstrațiile, iar avocații pledoariile. În genere, după ce ai făcut mărturisiri ca să-ți descarci conștiința, poți să adaugi ușurat: „Dixi et salvavi animam meam!”. Dar, de obicei, acest „dixi” e folosit astăzi mai mult în glumă decît în serios. BIB.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL