1. [DEX '09] IZBITURĂ, izbituri, s. f. Lovitură puternică. ♦ (Rar) Semn rămas în urma unei lovituri; contuzie. – Izbi + suf. -tură.
2. [MDA2] izbitură sf [At: ANON. CAR. / V: izbăt~ / Pl: ~ri / E: izbi + -tură] 1 Lovitură puternică Si: izbeală (1). 2 Repezire violentă în ceva sau în cineva Si: izbeală (2). 3 (Înv) Atac. 4 Trântitură. 5 (Med) Contuzie. 6 (Pop) Zvâcnire. 7 (Pop) Pulsație. 8 (Pop) Boală de inimă la copii.
3. [CADE] IZBITURĂ (pl. -turi) sf. 1 Faptul de a (se) izbi ¶ 2 Rezultatul acestei acțiuni, lovitură puternică: un gealat, c’o ~ de topor, îi sbură capul de pe umeri (VLAH.); numai după izbitura portiței, coana Măndița văzuse că nu-i lucrul curat (GR.-N.).
4. [DLRLC] IZBITURĂ, izbituri, s. f. Lovitură puternică, izbire. Izbitura barosurilor pe nicovale. CAMILAR, N. II 104. Înaintea mea se deschidea podul negru, scîrțîind jalnic din încheieturi subt izbiturile viforului. SADOVEANU, O. I 350. Pămîntul din ograda Gherghinei icnea sub izbiturile călcîilor. BUJOR, S. 101. ♦ Locul, urma, semnul unei lovituri; contuzie.
5. [Șăineanu, ed. VI] izbitură f. efectul izbirii: lovitură puternică.
6. [Scriban] izbitúră f., pl. ĭ. Rezultatu izbiriĭ, lovitură: corabia a primit o izbitură în coastă.
7. [MDA2] izbătură sf vz izbitură
8. [DOOM 3] izbitură s. f., g.-d. art. izbiturii; pl. izbituri
9. [DOOM 2] izbitură s. f., g.-d. art. izbiturii; pl. izbituri
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL