1. [DEX '09] IZBÂNDĂ, izbânzi, s. f. Victorie, biruință (în luptă). ♦ Reușită, succes (într-o acțiune). – Din izbândi (derivat regresiv).
2. [MDA2] izbândă sf [At: PSALT. 308/1 / Pl: ~nzi, ~de / E: izbândi] 1 Victorie. 2 (Îvr) Răzbunare. 3 (Înv) Răscumpărare. 4 Succes.
3. [Șăineanu, ed. VI] izbândă f. 1. succes; 2. răzbunare. [Tras din izbândi].
4. [CADE] IZBÎNDĂ (pl. -înzi) sf. 1 Biruință, victorie: Ah! pot să mor de-acum, am zis, A noastră e izbînda (ALECS.) ¶ 2 † Răzbunare ¶ 3 Reușită, succes: încercase, timp de un an, fără ~, să practice avocatura (BR.-VN.) [izbîndi].
5. [DLRLC] IZBÎNDĂ, izbînzi, s. f. 1. Victorie, biruință. Ochii tuturora se îndreptau curioși spre cei doi luptători, măsurîndu-le, după înfățișare, sorții de izbîndă. ANGHEL-IOSIF, C. L. 36. Ah, pot să mor de-acum, am zis, A noastră e izbînda. ALECSANDRI, P. A. 209. 2. Reușită, succes, ispravă bună. Ochii i se aprinseră într-o lucire de izbîndă. REBREANU, I. 52. Gheorghe se afla în culmea fericirii: izbînda lui îi întrecuse toate așteptările. VLAHUȚĂ, O. AL. 110. Să ne vie cu izbîndă Ăst an, cu mare dobîndă. TEODORESCU, P. P. 139. – Pl. și: izbînde (ISPIRESCU, L. 156).
6. [Scriban] izbîndă f., pl. zĭ și (vechĭ) de (d. izbîndesc. V. do-bîndă). Victorie. Vechĭ. Răzbunare. Succes.
7. [DOOM 3] izbândă s. f., g.-d. art. izbânzii; pl. izbânzi
8. [DOOM 2] izbândă s. f., g.-d. art. izbânzii; pl. izbânzi
9. [IVO-III] izbândă, -bânzi.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL