1. [MDA2] izbai sn [At: TDRG / Pl: ~uri / E: izbi + -ai] (Reg) 1 Izbitură. 2 Lovitură. 3 Trântă.
2. [Scriban] izbáĭ n., pl. urĭ (d. izbesc). Est. Fam. Izbitură dată cuĭva: ĭ-a tras un izbaĭ. – În nord și izbă, pl. e.
3. [DAR] izbai s.n. (înv.) 1. lovitură. 2. trântă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL