1. [DE] IUSTINIAN, numele a doi suverani ai Imp. Bizantin: I. I cel Mare (527-565), unul dintre cei mai remarcabili împărați bizantini. Urmărind restaurarea fostului Imp. Roman, a purtat, prin generalii săi, Belizarie și Narses, numeroase războaie împotriva vandalilor, ostrogoților, francilor și persanilor, ocupând N Africii, Pen. Italică, SE Pen. Iberice ș.a.; în timpul domniei sale a avut loc răscoala Nika (532) și au fost construite celebrele biserici Sant’Apollinare in Classe și San Vitale din Ravenna, precum și Sfânta Sofia (532-537) din Constantinopol. A alcătuit Corpus iuris civilis („Codul lui I”, „Institutele”, „Digestele”, „Pandectele” și „Novellele”). Soția sa, împărăteasa Teodora, a avut o mare influență asupra treburilor de stat. I. II (685-695 și 705-711).
2. [D.Religios] Iustinian Marina (1901-1977), patriarh al Bis. Ortodoxe Române, n. în satul Suiești, jud., Vâlcea, director al Seminarului din R.-Vâlcea și preot la bis. Sf. Gheorghe. Rămas văduv, a intrat în monahism și numit arhiereu-vicar și apoi mitropolit al Moldovei și Sucevei până în 1948, când a fost ales Patriarh. În timpul său s-a reîntregit Bis. Ortodoxă Română (1948) și au fost canonizați sfinții români (1955). A avut o remarcabilă activitate administrativ-gospodărească și culturală. Opr. pr.: Apostolat social (11 vol.). Este înmormântat la Bis. Radu-Vodă din București.
3. [DE] IUSTINIAN CHIRA (Ioan) (n. 1921, sat Plopiș, jud. Maramureș), episcop al Maramureșului și Sătmarului (eparhie reînființată în 1990). Episcop-vicar la Cluj-Napoca (1973-1990). Unul dintre cei mai demni și eficienți ierarhi ai Bisericii ortodoxe în epoca totalitarismului. Articole și predici (vol. „Darurile bisericii”).
4. [DE] IUSTINIAN MARINA (Ioan, numele la botez) (1901-1977, n. Suești, jud. Vâlcea), al patrulea patriarh al Bisericii Ortodoxe Române (1948-1977). Preot de mir; devenit văduv, s-a călugărit (1945); a urcat în treapta arhieriei, fiind episcop-vicar (cu titlul Vasluianul) la Iași și, pentru scurt timp, mitropolit al Moldovei. La 6 iun. 1948 a fost ales patriarh, conducând biserica în epoca cea mai agresivă a ateismului comunist. J. a arătat o grijă deosebită atât mănăstirilor, cât și preoților de mir, învățământului teologic, restaurării lăcașurilor-monumente istorice, precum și a cărții și presei bisericești. În timpul păstoririi sale s-a reeditat „Biblia” (1968, 1975) și „Noul Testament” (1951). Publicistica și predicile sale au fost adunate în 12 vol., intitulate „Apostolat social”. În redacția și administrația patriarhală și-au găsit adăpostul o serie de intelectuali de marcă, marginalizați de regimul comunist.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL