1. [DEX '09] IUREȘ, iureșuri, s. n. Asalt, năvală, atac; mers impetuos; fugă, goană. [Var.: (reg.) iurăș, (înv.) iuruș s. n.] – Din tc. yürügüș.
2. [MDA2] iureș [At: URECHE, ap. LET. I, 95/38 / V: ~răș, ~riș, ~ruș / Pl: -uri / E: tc yürügüş] 1 sn Atac. 2 sn Năvală. 3 sn Mers impetuos. 4 sn (Îlv) A da (sau a face) ~ A năvăli. 5 av Repede. 6 av Impetuos. 7 av (În exclamații) Înainte!
3. [CADE] † IUREȘ, IURUȘ I. (pl. -suri) sn. 🎖️ Năvală, atac: iurușul cel dintîiu rare-ori izbutește... om mai trage alt iuruș la vreme (ALECS.); Scrîșnind, luptătorii, în iureș, ca iarba sub coasă cădeau (VLAH.); a da ~, a da năvală, a năvăli. II. interj. Strigăt de atac: cînd oiu striga iureș! să săriți cu toții (ALECS.); și toți cu o gură deodată au strigat sub iuruș! (ȚICH.); cei doi căpitani, strigînd iureș! se năpustiră cu toții asupra lui Zobie (DLVR.) [tc. jŭriš].
4. [DLRLC] IUREȘ, iureșuri, s. n. Asalt, năvală, atac; mers impetuos; fugă, goană mare. Într-un iureș neașteptat năvăli, printre oameni, pe ușă afară. DUMITRIU, N. 179. Se ferea numaidecît în lături, căci altminteri, în iureșul vostru, l-ați fi strivit. PAS, Z. I 188. ◊ Loc. adv. În iureș = repede, în goană, impetuos. Prin pădurosul Maramureș, Pe drumul desfundat de ploi, Un camion sălta în iureș Spre Baia Borșa. DEȘLIU, M. 8. ◊ Expr. A da iureș (sau iureșul) = a da năvală, a năvăli. În ceea ce privește atacul pe puntea inamică, asta depinde de modul în care se dă iureșul. CAMIL PETRESCU, T. II 183. Zburam, loveam, dam iureș și-n crunta bătălie Mă zvîrcoleam întocmai ca trăznetu-n mînie. MACEDONSKI, O. I 252. – Variante: iurăș (SADOVEANU, O. VI 56), iuruș (GHICA, S. 16) s. n.
5. [DEX '09] IURĂȘ s. n. v. iureș.
6. [DEX '09] IURUȘ s. n. v. iureș.
7. [MDA2] iurăș sn vz iureș
8. [MDA2] iuriș sn vz iureș
9. [MDA2] iuruș vz iureș
10. [Șăineanu, ed. VI] iuruș n. asalt: iurușul cel dintâiu rareori izbutește AL. [Vechiu-rom. iureș, năvala soldaților asupra dușmanului = turc. YÜRIȘ; termen militar generalizat în limba modernă]. ║ adv. repede (ca la un atac): venia tot iuruș cu iataganul în dinți GHICA. ║ int. năvală! iuruș!.. pe dânșii, flăcăi! AL.
11. [Scriban] ĭúruș n., pl. urĭ și e (turc. ĭürüĭüš, ĭüriš, mers, asalt). Năvală: a da, a face ĭuruș. – Și ĭúreș (Munt.), ca contuș, -eș orĭ ratuș, -eș. V. ĭama.
12. [DOOM 3] iureș s. n., pl. iureșuri
13. [DOOM 2] iureș s. n., pl. iureșuri
14. [IVO-III] iureș.
15. [DER] iureș (iureșuri), s. n. – Asalt, năvală, goană. – Var. iuruș. Mr. iurușe, megl. iruși. Tc. yürü(yü)ș (Roesler 593; Cihac, II, 588; Pascu, Beitragë, 52), cf. bg. juruš, sb. juriš, ngr. γιουρούσι. – Der. iuruși, vb. (a invada, a asalta).
16. [Argou] iureș, iureșuri s. n. (intl.) 1. aglomerație, înghesuială (propice furtului din buzunare). 2. gălăgie (făcută de hoți).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL