1. [DEX '09] IUBIȚEL, -ICĂ, iubiței, -ele, s. m. și f. (Fam.) Diminutiv al lui iubit2 (2). – Iubit2 + suf. -el.
2. [MDA2] iubițel, ~ea smf [At: SBIERA, P. 43 / Pl: ~ei, ~e / E: iubit2 + -el] (Șhp) 1-4 Iubit2 (6-7) (mic).
3. [DEX '98] IUBIȚEL, -ICĂ, iubiței, -ele, s. m. și f. (Fam.) Diminutiv al lui iubit2 (2). – Iubit2 + suf. -el.
4. [DLRLC] IUBIȚEL, iubiței, s. m. Diminutiv al lui iubit2. Iubițele, drăguțul mieu! de-ai ști tu cît de greu mi-i mie aici, poate tot mi-ai face măcar o plăcere. SBIERA, P. 43.
5. [DOOM 3] iubițel (fam.) s. m., pl. iubiței, art. iubițeii
6. [DOOM 2] iubițel (fam.) s. m., pl. iubiței, art. iubițeii
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL