1. [DEX '09] ITINERAR, itinerare, s. n. Drum pe care se desfășoară o călătorie, cu indicarea localităților parcurse; marșrut. ♦ Indicator care cuprinde stațiile și orele de plecare și de sosire ale unui vehicul pe un parcurs. – Din fr. itinéraire, lat. itinerarius.
2. [MDA2] intinerar sn vz itinerar
3. [MDA2] itinerar sn [At: CARAGIALE, M. 124 / V: int~, ~iu / Pl: ~e, (rar) ~i / E: fr itinéraire, lat itinerarius] 1 Drum pe care se desfășoară o călătorie, cu indicarea localităților parcurse Si: (înv) marșrut. 2 Indicator care cuprinde stațiile și orele de plecare și de sosire ale unui vehicul pe un parcurs.
4. [MDA2] itinerariu sn vz itinerar
5. [CADE] * ITINERAR (pl. -are) I. sn. 1 Drumul pe care și propune cineva să-l urmeze într-o călătorie ¶ 2 Descrierea locurilor vizitate de un călător ¶ 3 Tablou, carte în care e însemnat drumul de urmat pentru a merge de la un loc la altul. II. adj. Privitor la drumuri: Kilometrul e o măsură ~ă [fr.].
6. [DLRLC] ITINERAR, itinerare, s. n. Linia, drumul pe care se desfășoară deplasarea unui vehicul sau o călătorie cu indicarea localităților de pe parcurs. Pornește singur, la întîmplare sau după un itinerar precis, să caute, să întrebe. BOGZA, A. Î. 632. Itinerarul călătoriei îl știam de mult. BART, S. M. 11. ♦ Indicator cuprinzînd stațiile și orele de plecare și de sosire pe un parcurs. Cui e obicinuit cu mersul trenurilor, o oprire în afară de cele prevăzute la itinerar îi dă de gîndit. CARAGIALE, M. 142.
7. [DN] ITINERAR s.n. Drumul pe care se desfășoară o călătorie. ♦ Planul de drum al unui vehicul, cu indicarea orelor de trecere prin anumite puncte. [Cf. fr. itinéraire, lat. itinerarium < iter – drum].
8. [MDN '00] ITINERAR s. n. 1. traseu pe care se desfășoară o călătorie; parcurs. 2. planul de drum al unui vehicul, cu indicarea orelor de trecere prin anumite puncte. (< fr. itinéraire, lat. itinerarium)
9. [Șăineanu, ed. VI] itinerar n. cale de urmat spre a merge dela un loc la altul. ║ a. privitor la drumuri: măsuri itinerare.
10. [Scriban] *itinerár, -ă adj. (lat. itinerarius). Relativ la drumurĭ, la căĭ: măsurĭ itinerare. Itinerár n., pl. e, și itinerariŭ n. (lat. itinerarium). Indicațiunea unuĭ drum, planu uneĭ călătoriĭ. Carte care cuprinde acest plan saŭ descrie o călătorie.
11. [DOOM 3] itinera (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. itinerez, 3 itinerează; conj. prez. 1 sg. să itinerez, 3 să itinereze
12. [DOOM 3] itinerar s. n., pl. itinerare
13. [DOOM 2] itinera (a ~) vb., ind. prez. 3 itinerează
14. [DOOM 2] itinerar s. n., pl. itinerare
15. [DMLR] itinerar s. n., pl. itinerare (itinerarii)
16. [DMLR] itinerariu (= itinerar) s. n. (pl. itinerarii)
17. [MDO] itinerar
18. [IVO-III] itinerar.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL