1. [DEX '09] ISTOVITOR, -OARE, istovitori, -oare, adj. Care istovește; epuizant, extenuant. – Istovi + suf. -tor.
2. [MDA2] istovitor, ~oare [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~i, ~oare / E: istovi + -tor] 1 a Care epuizează. 2 a Care distruge. 3 a Care duce ceva la bun sfârșit. 4 a Extenuant. 5 smf (Înv; d. afaceri, bani) Lichidator.
3. [CADE] ISTOVITOR adj. verb. ISTOVI. Care istovește: istovitoarea spaimă a zilelor fără credință... iată ce o gonea din casa asta frumoasă (VLAH.).
4. [DLRLC] ISTOVITOR, -OARE, istovitori, -oare, adj. Care istovește, care sleiește de puteri; obositor, extenuant. Muncă istovitoare. ▭ O oboseală istovitoare mă cuprinsese. SADOVEANU, O. VI 214. Cu o respirație de ușurare, ca deșteptată din istovitorul vis. CAMIL PETRESCU, T. I 123. Acuma s-a umplut paharul, părinte! Acuma nu mai pot! O ură istovitoare îmi roade inima. REBREANU, P. S. 149.
5. [DOOM 3] istovitor adj. m., pl. istovitori; f. sg. și pl. istovitoare
6. [DOOM 2] istovitor adj. m., pl. istovitori; f. sg. și pl. istovitoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL