1. [DEX '09] ISTOVIRE, istoviri, s. f. Faptul de a (se) istovi; stare de oboseală extremă, de extenuare. – V. istovi.
2. [MDA2] istovire sf [At: (a. 1814) URICARIUL I, 223 / Pl: ~ri / E: istovi] 1 (Înv) Ivire. 2 (Înv) Naștere. 3 (Înv) Sfârșire. 4 Oboseală puternică Si: istoveală (4). 5 (Înv) Distrugere prin epuizarea resurselor Si: istoveală (5). 6 (Înv) Pierdere a banilor Si: istoveală (6), istovit1 (6). 7 (Înv) Cheltuire a tuturor banilor Si: istoveală (7). 8 (Înv) Achitare a unei datorii Si: istoveală (8). 9 (Înv) Lichidare a unei afaceri Si: istoveală (9).
3. [DLRLC] ISTOVIRE s. f. Faptul de a (se) istovi. 1. Oboseală extremă, slăbire a activității organismului (din cauză de boală sau în urma unei munci prea încordate ori prea îndelungate); sfîrșeală, epuizare, extenuare. Îi sfîrîia carnea de istovire, răsufla gîtuit și tremurînd. POPA, V. 152. 2. Terminare, sfîrșire, isprăvire. Să-mi trimeți 70 galbeni pentru istovirea cărții, precum și pentru cheltuiala me. KOGĂLNICEANU, S. 101.
4. [DEX '09] ISTOVI, istovesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A (se) obosi peste măsură, a (se) slei de puteri (din cauza eforturilor depuse, a consumului nervos etc.); a (se) epuiza, a (se) extenua. 2. Tranz. (Pop.) A sfârși, a termina, a epuiza. – Din istov.
5. [MDA2] istovi [At: DOSOFTEI, V. S. 235/1 / Pzi: ~vesc / E: istov] 1 vr (Înv) A se arăta. 2 vr (Înv) A se naște. 3-4 vtr A (se) sfârși. 5-6 vtr A (se) slei de puteri. 7-8 vtr (Înv) A (se) distruge. 9-10 vtr (Înv) A (se) omorî. 11 vt (Înv; c. i. bani) A pierde. 12 vt (Înv; c. i. bani) A cheltui. 13 vt(a) (Înv) A achita o datorie. 14 vt(a) (Înv) A lichida o afacere.
6. [CADE] ISTOVI (-ovesc) I. vb. tr. 1 ‡ A isprăvi, a sfîrși ¶ 2 A da gata, a prăpădi, a nimici: abia istovise pe balaur și numai iacătă că se pomeni cu unchiul fetelor (ISP.); atîtea necazuri l-au istovit cu totul. II. vb. refl. 1 ‡ A se isprăvi, a se sfîrși, a lua sfîrșit ¶ 2 A se prăpădi, a se nimici; nu-i va da drumul, pînă nu se va ~ de tot în închisoare (ISP.) ¶ 3 A se slei, a seca: i s’au istovit puterile; plînse, pînă i se istoviră lacrimile (ISP.); și ca într’o groapă fără fund se istoveau averile, fără s’o poată umplea (VLAH.) [istov].
7. [CADE] ISTOVIT adj. 1 p. ISTOVI ¶ 2 Sleit, secat de puteri, prăpădit de boală sau de muncă: Iat’o scoborînd la vale, galbenă și ~ă (VLAH.).
8. [CADE] ISTOVITOR adj. verb. ISTOVI. Care istovește: istovitoarea spaimă a zilelor fără credință... iată ce o gonea din casa asta frumoasă (VLAH.).
9. [DLRLC] ISTOVI, istovesc, vb. IV. 1. Refl. A se slei de puteri (din cauza bolii sau a muncii); a se epuiza, a se extenua. Se istovise de tot, nu mai era în stare să se miște, nu-și putea înturna nici capul. MIRONESCU, S. A. 36. Se uita... cum i se istovește sub ochi odorul. VLAHUȚĂ, O. A. 130. ◊ Tranz. Trebuia un om nou care să nu fie obosit de toate cîte vă istoviseră pe voi. DEMETRIUS, C. 37. Îi istoveau bolile, îi ticăloșea neștiința. SADOVEANU, O. II 462. 2. Tranz. A sfîrși, a termina, a isprăvi; a epuiza. Să-i cerem [de mîncare] răspunse liniștit beizade, și ne va da poate, dacă cei care au căzut înaintea noastră n-au istovit totul. SADOVEANU, Z. C.192. ◊ Refl. Ca într-o groapă fără fund se istoveau averile, fără s-o poată umplea. VLAHUȚĂ, O. A. 214. ♦ (Rar) A pune capăt zilelor cuiva; a omorî, a ucide. Abia istovise Ercule pe balaur și numai iacătă că se pomeni cu unchiul fetelor că vine și-i spune cele ce s-au întîmplat. ISPIRESCU, U. 64.
10. [Șăineanu, ed. VI] istovì v. 1. a seca: plânse până i se istovi lacrimile POP.; 2. a seca de puteri; 3. a se sfârși, a muri: până ce se va istovi în închisoare ISP. [V. istov].
11. [Scriban] istovésc v. tr. (d. istov). Sec, sfîrșesc. Extenuez, ucid. V. refl. Mă sec, mă sfîrșesc: lacrămile, puterile s’aŭ istovit. Mă extenuez, mă sfîrșesc, mor: s’a istovit muncind.
12. [DOOM 3] istovire s. f., g.-d. art. istovirii; pl. istoviri
13. [DOOM 2] istovire s. f., g.-d. art. istovirii; pl. istoviri
14. [DOOM 3] istovi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. istovesc, 3 sg. istovește, imperf. 1 istoveam; conj. prez. 1 sg. să istovesc, 3 să istovească
15. [DOOM 2] istovi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. istovesc, imperf. 3 sg. istovea; conj. prez. 3 să istovească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL