1. [DEX '09] ISTORISIRE, istorisiri, s. f. Acțiunea de a istorisi și rezultatul ei; povestire. ♦ (Concr.) Creație literară în care se istorisește ceva. – V. istorisi.
2. [MDA2] istorisire sf [At: DRĂGHICI, R. 19/3 / Pl: ~ri / E: istorisi] Povestire.
3. [CADE] ISTORISIRE sf. 1 Faptul de a istorisi ¶ 2 Povestire: nu voiu să mă depărtez de la șirul istorisirii mele (GN.).
4. [DLRLC] ISTORISIRE, istorisiri, s. f. Acțiunea de a istorisi și rezultatul ei; povestire. Mitrea a oftat și a gemut. Apoi a ascultat în tăcere alte istorisiri de demult ale lui taica Triglea. SADOVEANU, M. C. 45. Firul istorisirii trecu de la întîmplările cele dintîi ale geților, la ospățul oferit de regele Dromichet craiului Lisimach, prins în război. C. PETRESCU, R. DR. 112.
5. [DEX '09] ISTORISI, istorisesc, vb. IV. Tranz. A povesti, a expune, a nara. – Din ngr. istórisa (aor. lui istoró).
6. [MDA2] istorisi vti [At: DRĂGHICI, R. 83/11 / Pzi: ~sesc / E: istorie + -isi] 1-2 A povesti.
7. [CADE] ‡ ISTORI = ISTORISI.
8. [CADE] ISTORISI (-isesc) vb. tr. A povesti: nimeni nu știe să istorisească mai frumos și mai cu haz ca dumnealui (BR.-VN.) [ngr. ίστορήσω < ίστορώ].
9. [DLRLC] ISTORISI, istorisesc, vb. IV. Tranz. A povesti, a nara. Vor sta tîrziu după miezul nopții, să-și istorisească amintiri. C. PETRESCU, C. V. 30. Istorisea părinților lui tot ce pățise în pribegia lui. ISPIRESCU, L. 331. Noi tare ne-am mirat Și prin lume c-am plecat Taina s-o istorisim. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 513. ◊ Absol. Iacă așa... Și milițianul istorisea mai departe. CAMILAR, N. I 307. Bătrînul prinse a istorisi, în lumina mîhnită a unei zile cețoase de toamnă. SADOVEANU, O. I 360.
10. [Șăineanu, ed. VI] istorisì v. a povesti. [Gr. mod. ISTORIZO (prin mijlocirea aoristului)].
11. [Scriban] istorisésc v. tr. (ngr. istorizo, aor. istórisa). Narez, povestesc, spun. – În sec. 17 istorésc (ngr. istoró).
12. [DOOM 3] istorisire s. f., g.-d. art. istorisirii; pl. istorisiri
13. [DOOM 2] istorisire s. f., g.-d. art. istorisirii; pl. istorisiri
14. [DOOM 3] istorisi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. istorisesc, 3 sg. istorisește, imperf. 1 istoriseam; conj. prez. 1 sg. să istorisesc, 3 să istorisească
15. [DOOM 2] istorisi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. istorisesc, imperf. 3 sg. istorisea; conj. prez. 3 să istorisească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL