1. [DEX '09] ISTORIOARĂ, istorioare, s. f. Scurtă povestire distractivă, moralizatoare, de obicei pentru copii. [Pr.: -ri-oa-] – Istorie + suf. -ioară.
2. [MDA2] istorioară sf [At: GOLESCU, ap. GCR. II, 257/1 / Pl: ~re / E: istorie + -oară] 1-10 (Șhp) Istorie (10-14) (scurtă). 11 Scurtă povestire moralizatoare, distractivă Si: snoavă, (liv) istoriolă (1). 12 Povestire inventată Si: (pop) scornitură, (liv) istoriolă (2).
3. [CADE] ISTORIOARĂ (pl. -re) sf. Povestire mică, istorie glumeață: a povestit o mulțime de istorioare țărănești (I.-GH.).
4. [DLRLC] ISTORIOARĂ, istorioare, s. f. Diminutiv al lui istorie (4); scurtă povestire distractivă, glumeață, moralizatoare, de obicei pentru copii. V. anecdotă, snoavă. Creangă a scris aceste istorioare nu ca poet, ci ca pedagog, cu un scop pur didactic. IBRĂILEANU, S. 151. Donici fabulistul... ne spuse-această mică-istorioară. BOLINTINEANU, O. 195. – Pronunțat: -ri-oa-.
5. [Șăineanu, ed. VI] istorioară f. istorie glumeață, anecdotă amuzantă.
6. [Scriban] istorioáră (oa dift.) f., pl. e (dim. d. istorie). Mică narațiune, mică povestire de aventurĭ saŭ de întîmplărĭ.
7. [DOOM 3] istorioară (desp. -ri-oa-) s. f., g.-d. art. istorioarei; pl. istorioare
8. [DOOM 2] istorioară (-ri-oa-) s. f., g.-d. art. istorioarei; pl. istorioare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL