1. [DEX '09] ISTEȚI, istețesc, vb. IV. Refl. (Înv.) A deveni isteț. – Din isteț.
2. [MDA2] isteți vr [At: NEGRUZZI, S. II, 218 / Pzi: ~țesc / E: isteț] (Înv) A deveni isteț.
3. [CADE] ISTEȚI (-ețesc) vb. tr. și refl. A (se) face isteț.
4. [DLRLC] ISTEȚI, istețesc, vb. IV. Refl. (Învechit) A deveni isteț (1), a căpăta agerime (de minte), pricepere, iscusință. Cînd năravuri rele găsesc spre înfruntare, Îndată te faci alta, te istețești la minte, Din pană versul curge mai iute, mai ușor. NEGRUZZI, S. II 218.
5. [Scriban] istețésc (mă) v. refl. (d. isteț). Vechĭ. Ajung isteț.
6. [DOOM 3] isteți (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă istețesc, 3 sg. se istețește, imperf. 1 sg. mă istețeam; conj. prez. 1 sg. să mă istețesc, 3 să se istețească; imper. 2 sg. afirm. istețește-te; ger. istețindu-mă
7. [DOOM 2] !isteți (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se istețește, imperf. 3 sg. se istețea; conj. prez. 3 să se istețească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL