1. [MDA2] isțelit, ~ă a [At: CANTEMIR, IST. 272 / V: ~eal~ / Pl: ~iți, ~e / E: isțeli] (Îvr) Vindecat2.
2. [MDA2] isțeali v vz isțeli
3. [MDA2] isțealit, ~ă a vz isțelit
4. [MDA2] isțeli [At: VARLAAM, C. 175/2 / V: ~eali / Pzi: ~lesc / E: vsl исцҍлꙗти] (Îvr) 1-2 vtr A (se) vindeca. 3 vt A repara.
5. [Scriban] isțelésc v. tr. (vsl. iscĕliti). Dos. Cant. Vindec.
6. [DER] isțeli (-lesc, -it), vb. – 1. A vindeca. – 2. A îmbunătăți. Sl. iscęljati „a vindeca” (DAR). Sec. XVIII, înv.; împrumut cultural. – Der. isțelitor, adj. (care vindecă); isțe(a)lenie, s. f. (vindecare).
7. [DAR] isțelit, -ă, adj. (înv.) 1. vindecat, mântuit. 2. îndreptat, reparat.
8. [DLRLV] ISȚELI vb. (Mold.) A vindeca. Iară după ce-l va boteza și de să va prileji să să isțelească pruncul și să va tămădui. ȘT, 18; cf. DOSOFTEI, VS. ♦ A repara. Vopsitorilor ce nu le îmbla văpsealele bine le-au isțealit. DOSOFTEI, VS. Etimologie: sl. iscęljati. Vezi și isțelenie, isțelitor, neisțelit.
9. [DAR] isțeli, isțelesc, vb. IV (înv.) 1. a (se) vindeca, a se mântui. 2. a îndrepta, a repara.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL